Din seria prostia omenească (PĂREREA MEA!!!)

     Încerc cât pot de mult să nu scriu lucruri urâte, negativiste sau critici, dar întâmplarea de astăzi mi-a pus capac. Rău de tot. Îmi venea să plâng de ciudă.

Dar să începem cu lucrurile „uşoare”.

      1. Acum ceva timp am văzut pe strada Lacul Bucura misionari (femei). Nu am nimic cu ei atât timp cât nu încearcă să se bage forţat în seamă cu mine. Uneori îi pot recunoaşte după stilul vestimentar, fără să mai deschidă gura.

     Acum erau două doamne, sau mai bine spus o băbuţă şi o domnișoară-girafă. Doamna-băbuţă era cu o cărţulie în mână, iar domnișoara-girafă cu o TABLETĂ posibil de 10 inch. Ceea ce m-a frapat pe mine era faptul că aceste persoane erau oprite la poarta unei alte bunicuţe şi o tot îndemnau pe aceasta să citească de pe tabletă. Continuă lectura „Din seria prostia omenească (PĂREREA MEA!!!)”