Casual Friday & Missguided style

Din 3 discuţii, una este sigur despre haine. Ale vedetelor, ale copiilor, ale vecinei ce bârfeşte toată strada. Ai văzut ce ilic şi nădragi are? Spui că sunt a lu bărbat-su. În general, mai ales noi, femeile, suntem predispuse la bârfă legată de haine.

Am un stil?

Nu ştiu dacă am reuşit până la vârsta asta să îmi găsesc un stil anume. Îmi plac pantalonii pentru că îmi oferă lejeritate şi comoditate. Nu mai stau cu grijă că prima adiere de vând îmi va expune celulita şi chiloţeii. De asemenea, îmi plac bluzele negre, o combinaţie de Casual-Elegant. Îmi place să mă accesorizez cu roşu la bluza neagră. Fie că îmi iau un colier cu pietre, o clamă cu strasuri sau o curea, cu siguranţă contrastul va face diferenţa.

Continuă lectura „Casual Friday & Missguided style”

Păreri proprii şi personale (P)

Când Dumnezeu a creat lumea, a spus că natura este cea care va duce vestea mai departe. Ea va spune când se vor schimba anotimpurile, când evoluează omul, când şi ce putem să mâncăm.

Cum fiecare plantă îşi are rostul ei, comunicarea între specii este esenţială. Toate plantele, păsările şi animalele vorbesc pe limba lor. Dar este cineva care să le asculte pe toate? Cineva care să transporte mesajul? Dar cineva care să îl împrăştie? După părerea mea, acel cineva care ascultă tot ceea ce spun plantele şi păsările este renumitul”urechi de lemn”. Ha, sună a mâncare chinezească:).La cum arată, zici că sunt SRI-ul plantelor

😀 .1-ciuperci-urechi-de-lemn-wu-xing Dar sa continuăm cu părerea mea.

     Aceste urechi, cu aspect de lemn, adună sporovăiala din împrejurimi. Să nu mai spunem de spovedanii 😛 . O încarcă pe spinarea celor ce ajung pe pomul de soc, în cel mai apropiat muşuroi de furnici, iar la sfârşitul iernatului, clopoţeii ghioceilor vestesc că este cazul să facem pacheţele de primăvară.a

     De ce am impresia că te gândeşti iar la mâncare chinezească? Poate la o salată cu urechi de lemn? Nu, tu eşti stilat şi îţi comanzi şalau în sos china 😀 .  Dar furnici în copac nu guşti, să nu cumva să te gâdile acele jdemii de picioruşe prin mate. Mai bine ai încerca pacheţele de primăvară. Sunt mai paşnice stomacului 😛 .

Iete cum am ajuns eu să vorbesc de mâncare chinezească: (… Poate pentru că acele ingrediente sunt folosite de chinezi pentru calitățile lor ce aduc beneficii sănătății. Cum care ingrediente? Urechile de lemn în mod special. Sunt bogate în calciu, fier, potasiu, zinc și se crede că ajută la scăderea colesterolului din sânge, reduc riscul de infarct, contribuie la vindecarea răcelilor și durerilor în gât. Cum adică o ciupercă ajută la vindecarea durerilor în gât?! O ciupercă ştiu că dă emoţii „d-alea”… ştii tu…: P Da, este adevărat că ele contribuie la crearea anumitor emoţii precum emoții pozitive și reduc sentimentul de singurătate, teamă, nesiguranță. Ai văzut ce pâlnie au, dacă se apucă să îţi spună ce au auzit doar în această dimineaţă în pădure, până să fie luate spre gătire, o să uiţi de singurătate vreo 3 zile: D Auzi, să nu cumva să îi spui porumbiţei albe că cioara chioară a pus ochii pe ea:)

Întrerupem părerile proprii şi personale legate de natură, comunicare şi ciori, pentru a citi un fluturaş cu oferta de mâncare, culmea, chinezească: D

bb

cc

Deci WuXing este restaurantul care prepara mâncare chinezească. Are 4 locaţii în Bucureşti. Ei mai spun că „Gustul se respectă, nu se discută, la Wu Xing fiecare reţetă se poate personaliza.” Interesant. Deci aveam un restaurant ce găteşte folosind urechi de lemn, pentru a ne transmite emoţii pozitive, a ne ajuta cu imunitatea, colesterolul şi stomacul. Cum aducă cu ce ajută stomacul? Produce combustibil pentru că noi oamenii, să ne consumăm energia aiurea, în proporţie de 80%. În restul de 20%, mai mult ca sigur dormim: D.

Revenim la părerile mele proprii şi personale:)

De fapt, cred că iau o pauză, ce o voi folosii aproape util. Comand niscaiva urechi, şi anume de lemn, cu tot cu furnici în copac, pe care le răstorn peste pachetele de primăvară. Tot în stomac ajung, iar mâncatul din 3 cuti mă face să consum energie inutilă. Aşa că iau al mai mare castron din bucătărie şi pun la un loc sub formă de grămadă cele achiziţionate spre degustare paşnică, lângă o pisică caldă şi un ceai ce toarce. UPS: D. Am vrut să spun lângă un ceai cald şi o pisică ce toarce. Deja simt emoţiile pozitive date de ciupercile Auricularia auricula-judae. Ptiuuuuuuu, vorbesc păsăreasca recepţionată de urechile de lemn. Ia lăsaţi-mă să degust în linişte cele cumpărate şi revin pe Programul 2 cu părerile mele. 😀 Cred… Intenţionez… Nu promit nimic 🙂 

Text scris pentru SuperBlog 2016

Poze preluate de pe site-ul wuxing.ro

Fiţoşisme (P)

http://static.boredpanda.com/blog/wp-content/uploads/2016/01/twerky-clouds-where-the-snow-comes-from__605.gif

 

Mulţumesc mamă pentru felul cum m-ai îmbrăcat când eram mică. Faptul că îmi căutai mereu hainele pe care ţi le doreai tu când erai de vârsta mea, m-a făcut să devin imună la felul cum reacţionează lumea la ţinutele mele. Ei bine, nu chiar imună dar îmi doresc să fiu altfel, să nu mă încadrez în tipare. Asta sunt eu:

     Nu pot spune că am un stil anume. Am avut perioadă de Office, perioadă de ajutor bucătar sau menajeră perioadă de agent vânzări, Coordonator echipă şi vânzări cosmetice.

Însă, mereu m-au atras paltoanele, mai ales paltoanele roşii. Zilele trecute găsisem unul interesant pe site-ul celor de  la  answear. answear-patratEste un palton de tip tranziţie, neizolat, dar cu captuşeală. Are fason drept şi ţesătura netedă. Căptuşeala este din poliester iar materialul este un amestec de poliester şi lână în proporţii egale. Aparţine colecţiei Hilfiger Denim.   answear

Ce-i drept, şi rochiile roşii mi-au fost de folos. Uneori, hainele pot fi o armă de atac. „Inamicul” este captivat de culoare, în timp ce tu îţi faci treaba cu evenimentul sau motivul pentru care eşti acolo.

Este o vorbă care spune că „Haina nu face pe om.” Dar o atitudine tot îi dă. Ţine de fiecare dacă ştie să se integreze în colectivele cu care intră în contact. Şi fiecare grup este cu stilul lui, pe metoda cine se aseamănă se adună. Şi stilul de turmă este prezent, ca toate gloabele să se simtă acceptate, deşi nu ştiu două cuvinte despre ţinută sau material. De ce să iasă în evidenţă, când se pot complace în comoditatea stilului din grup. Şi vin eu, şi tu şi Maricica  le dăm o palmă metaforic vestimentară, de le zgâriam pupila. Şi rămân şocaţi de accesoriul sau încălţămintea ce iese din tipare. Şi parcă ne simţim mai bine când ştim că avem acel ceva al nostru ce ne reprezintă.

Şi vine vremea când toţi se stresează cu perioada reducerilor, să mai prindă 2 virgulă 3 zile de haine la modă în sezon. Şi apar jdemii de poze pe toate canalele (de media, nu de apă: D) de zici că acum s-au inventat hainele.

Dacă am avea puţină cultură vestimentară, am şti că unele piese (adică haine, nu piese auto: P) sunt standard, clasice, nemuritoare (a se înţelege că se potrivesc câţiva ani, dacă sunt păstrate şi curăţate adecvat). O eşarfă sau o broşă, pot face ca apariţia ta să fie una deosebită. Purtate la gât, talie sau în păr, efectul este garantat. Dar cel mai important, este faptul că trebuie să te simţi tu bine în acele haine, ca şi cum ar fi o a doua ta piele. Nu ar fi ciudat să ai un anumit tip de piele acasă, unul la muncă, unul la piaţă şi unul când îţi baţi capul cu facturile şi ratele?

Pentru puţină îndrumare în stil şi eleganţă, poţi arunca un ochi pe answear.ro. Dar ţine minte, deşi vine black friday, stilul ţi-l creezi, nu îl cumperi sau împrumuţi.

Animaţie preluată de pe site-ul static.boredpanda.com ,,

Pozele sunt din arhiva personală.

Acest text a fost scris pentru BuperBlog2016

SanoVita

În viaţa mănânci mult, câteodată puţin, sau un amestec de puţin din fiecare. Mereu am crezut că oamenii care nu mănâncă mare lucru sau refuză categoric un fruct sau o legumă fac mofturi, dar ulterior am aflat motivul. Se spune că organismul nu îţi primeşte ceea ce îţi face rău, sau  că ai substanţa suficientă spre multă în corp. Dar şi opusul este valabil. Îţi cere în cantităţile necesare ceea ce are lipsă.

Sarcina

În timpul sarcinii, am mâncat puţin, dar în general cam ce mi-a permis burticica. Deşi nu am avut pofte, mă gândeam la prăjituri, sucuri şi pizza. Ştiu că nu sunt prea indicate, dar eu nu am avut parte de ele. Pot să spun că am fost aproape vegetariană. Aproape, pentru că dimineaţa era singura parte din zi când puteam să mănânc o felie de pâine cu pateu de porc sau de peşte, apoi urma nelipsita felie de pâine cu unt şi miere.

Alimentaţia mea în primele 4 luni a fost formată din murături, zeamă de varză şi multe fructe acre, precum kiwi, citrice, pomelo şi mult grapefruit. Mâncam cu kilogramele şi nu mă saturam. Mai completam cu salate de legume şi brânză. După luna a patra, am mai adăugat lapte cu cereale sau fulgi de porumb, seminţe de floarea soarelui şi covrigi. Când aveam suficientă energie, mai făceam spanac, ciorbă de ştevie sau legume, urzici, leurdă, cartofi şi legume la cuptor cu mujdei de usturoi.

Spitalele

Pe timpul sarcinii, am fost internată de 5 ori. În burticica mea fiind doi bebei, eu am rămas fără energie, vitamine, minerale şi alte substanţe necesare pentru o bună funcţionare a organismului. Cum mâncarea din spital nu a fost comestibilă (ştiu că sună urât, dar nu am ce face) îmi tot rugam soţul să îmi aducă pilaf şi supă fără carne.

1

Când am început să stau mai mult de o săptămână internată şi nu mai ştiam ce să mănânc pentru a nu avea stomacul gol, soţul a început să îmi aducă mix uri de fructe şi seminţe, fructe uscate, covrigei cu ulei de măsline, târâțe de grâu şi sucuri naturale. Le devoram cu plăcere ghemuită în braţele lui, în timp ce perfuzia îmi curgea pe venă.

Deşi nu am fost bună prietenă cu apa plată, a trebuit să o consum fără să protestez. Îmi făceam ceaiuri de plante sau fructe, pe care în general le consumam fără zahăr sau uneori cu câte un cubuleţ de zahăr brun, din trestie. Cât timp am fost internată, am avut mai mereu perfuzii, dar spre surprinderea mea, am consumat şi lichide în cantitate triplă faţă de obicei. Singurul lucru bun legat de mesele din spital a fost faptul că încercau să le aducă cam la aceeaşi oră, ceea ce mi-a obişnuit şi stomăcelul să mănânce la ore fixe. Dar ce foame mă lua când se apropia vreuna din mese.

Au apărut bebeii

După ce am născut, programul meu era orice, numai ceva stabil nu. Singurul lucru concret era faptul că mă duceam la ei, la Terapie Intensivă să le dau să pape la fiecare 3 ore. Alimentaţia mea iar a avut de suferit. Aveam interzis la aproape orice şi mă simţeam slăbită, cu stare de leşin şi foame mereu. Au urmat alte perfuzii interminabile. Cu greu am reuşit să conving un doctor că am nevoie să revin la alimentaţia mea din timpul sarcinii, pentru a fi cât de cât echilibrată. Aşa am început să mănânc iar musli, mix uri de seminţe, legume cu mujdei de usturoi şi ceaiuri. Acum aveam alte ceaiuri, speciale pentru alăptat. Lichide multe, mult mai multe decât credeam vreodată că voi fi nevoită să consum.

După 6 luni de la naştere

Acum sunt acasă, cu copilaşii. Astăzi, pe 11 noiembrie au făcut 6 lunite de când îmi completează  viaţa şi timpul până la refuz. Alimentaţia mea iar a avut de suferit. Acum pot să consum carne de porc, vită şi oaie la grătar sau vită şi oaie fiartă. Încă nu consum aceleaşi alimente ca înainte de sarcină.

Acum, când mai prind câte o clipă liberă, caut pe internet diverse magazine cu produse naturale. Încerc să consum alimente sănătoase, dar îmi este dificil. Nu prea pot pleca singură cu gemenii în oraş să caut ceea ce am nevoie şi uneori nu am nici timpul necesar să comand de pe internet. Totuşi, am găsit site-ul celor de la  Sano Vita, dar și pagina lor de Facebook. M-au atras variantele de musli și semințe.

Site-ul mi-a câștigat încrederea și prin faptul că are sigla recunoscută pentru Magazin de Încredere alături de datele de contact.

Revenind la ideea de la început unde spuneam că organismul primeşte doar ceea ce are nevoie, acum la 6 luni de la naştere, corpul meu cere alt fel de mâncare. Mă aflu într-o nouă etapă a vieţii , în care am nevoie de proteine de natură animală. Nu exagerez, dar simt o poftă constantă de carne de oaie, urmată de cea de vită şi porc. Poate de vină sunt copilaşii. Încep să le dea dinţişorii şi plâng mai mereu. Îi pot calma doar în braţe, legănaţi şi bâţâiţi, cântându-le melodia cu elefanţii pe o pânză de păianjen. Efortul se resimte după 2-3 minute, dar copilul se calmează după vreo 15-20 de minute. Dar ce să faci că sunt doi de calmat şi aceiaşi doi de bâţâit.

Pentru mine, stilul de viaţă sănătos nu poate fi ceva constant. Nici din punct de vedere al mişcării nici din punct de vedere al alimentaţiei. De fapt greşesc, cel puţin în exprimare. Viaţa se împarte în etape, cu caracteristici diferite. Dacă înainte de sarcină eram energică şi dispusă la mai multă mişcare de genul exerciţiilor de gimnastică, aerobic, fitness, în timpul sarcinii am avut interzis şi la ridicatul din pat. Acum, după naştere, deşi am recomandare de recuperare, copiii mă ţin ocupată iar îngrijirea lor necesită atât consum de energie, încât pic lată în pat seara.

Cu siguranţă voi profita şi eu de momentulîn care voi începe diversificarea alimentaţiei la copii. Îmi place să mănânc legume fierte simplu sau cu puţină sare. Sucurile de fructe şi pulpa acestora îmi vor da cu siguranţă un plus de energie. Sigur vor fi momente interesante să mănânc acelaşi lucru ca şi copilaşii mei şi să îmi facă plăcere. Abia aştept să înceapă să meargă pe picioruşele lor, să ne facem un program de exerciţii de care sper şi vreau să cred că ne vom ţine cu toţii, inclusiv soţul.

Acest text a fost scris pentru SuperBlog 2016

Ce este „Denim”? (P)

-Mami ce este denim?

-Denim este materialul din care sunt făcuți pantalonii tăi de blugi mami. De ce întrebi?

-Pentru că a venit un pachet pe numele tău și scrie pe el „DENIM„.

-Da mami, mi-am comandat o pereche de pantaloni de pe net.     answear-patrat

Nu am mai purtat pantaloni din denim de înainte să apari tu puiule. Îmi era tare dor de acel tip de pantalon evazat. Am avut câteva perechi la care am ținut foarte mult când eram tânără. birou-de-lucru-tapitat-cu-bucati-de-blugi-vechi-cu-buzunare-pentru-depozitarea-uneltelorAm muncit mult ca să pot să mi le permit, iar când materialul s-a deteriorat, mi-a fost greu să renunț la ei, așa că am refolosit acel material și mi-am făcut o fustă. După o perioadă, când în burtica mamii a apărut bebiță, nu am mai încăput în acea fustă, am luat buzunarele și am făcut acel suport care îl vezi în birou.

-Mami, dar de ce ai ținut atât de mult la blugi?

-Pentru că îmi aminteau de copilarie. De sărbători sau de ziua mea, mă ducea mama și îmi cumpăra blugi de pe strada Lipscani. I se mai spunea și strada țiganilor. Aveau tarabe ca la piață cu multe produse întinse pe ele. Era o agitație mare și mama mă ținea strâns de mână ca să nu mă pierd. Mereu mă întreba dacă mă simt bine în ei, dacă am să îi potrivesc acasă cu bluzițele din șifonier și cel mai important, dacă sunt sigură că acel model îmi va mai place și după ce ajung acasă și este posibil să văd și alte fetițe cu pantaloni la fel. Mereu îi spuneam că mie o să îmi stea mai bine blugii, pentru că Miruna este mai grasă iar Catinca prea înaltă 😛 .

-Miruna și Catinca sunt mămicile colegelor mele de la școală?

-Da, puiule.

-Mami, îmi cumperi și mie blugi?

-Asta făceam acum dragule. Mă uitam la o pereche coniciSă îmi spui dacă îți plac sau dacă vrei să căutăm alții.

-Mami, dacă îți spun că nu îmi plac, te superi?

-Nu dragule, tu trebuie să te simți bine în ei. Tu îi vei purta.

-Uite mami pe aceia. Îmi va sta foarte bine în ei, ce spui?blugi

 –Da, ai dreptate. Sunt foarte drăguți. Nu se aseamănă deloc cu modelele pe care le purtam eu când eram mică. Se potrivesc foarte bine cu cămășuța ce ai primit-o de la nășica. Hai să îi comandăm.

-Iupiiiiiiiiiiii 🙂 , am cea mai drăguță mămică <3 .

Acest text a fost scris pentru SuperBlog2016

Poza cu imaginea din birou a fost preluata de pe Google imagini

La o şuetă între pantofi

     Zilele trecute, am reuşit să îmi fac programare la masaj. Era musai să am şi eu parte de o oră de relaxare, departe de copii, cratiţă şi calcule financiare. Mi-am anunţat soţul şi am ales ziua împreună, în aşa fel încât să poată să stea el cu gemenii.

     Vine ziua cu pricina şi mă pregătesc temeinic. Aleg din şifonier articole sport lejere şi sunt gata într-o clipă. Sunt toată un zâmbet. Sărut copiii şi soţul şi plec zâmbind. Ajung la locaţia salonului de masaj şi mă prezint. Eram aşteptată. M-a îndrumat recepţionera către salonul rezervat şi mi-a dat ultimele indicaţii, cu precizarea să las încălţămintea în locul special. Zis şi făcut. Las telefonul jos să mă descalţ şi intru în salonul meu. Abia când am ajuns acasă am observat conversaţia înregistrată. Dar vă las pe voi să o ascultaţi şi să vă spuneţi părerea.

-Bună ziua.

-Bună să îţi fie talpa.

-Cine eşti?

-Eu?

-Da, tu.

Pantofi sport damă. Voi?

pantofi-300x200

-Suntem sandale și pantofi fiţoşi.

-Înţeleg de ce. Nu păreţi prea fericiţi. Ce aţi păţit?

-Toată ziua suntem cu stăpâna la masaj. Nu mergem decât de la uşa casei la maşina şi de la maşină la salon. Ce… vrei să spui că tu eşti vesel?

-Da, normal! Mă plimb des şi sunt păstrat în condiţii bune. Deşi în ultima vreme am văzut mai mult policlinica şi spitalul, în doi ani de când m-a cumpărat stăpâna, am văzut jumătate de ţară. A fost voluntar într-o tabără de meșteri, în care nu îmi statea talpa pe loc mai mult de 5 minute. De dimineaţă de la înviorare şi până seara la culcarea elevilor, eram mereu în mişcare. După voluntariat, am mers pe jos prin oraşul Făgăraş, pe la cetate şi pe malul râului, unde a fost cerută de nevastă. Cât pe ce să fac baie în râu 😀 . Am fost la ţară, în vestitul Vaslui. Am cules prune şi gutui. Am urcat pe munţi şi am fugit în valuri. Am dansat la miez de noapte şi ne-am odihnit în miez de zi. Mi s-a încreţit şiretul când am aflat că stăpâna va avea 2 copii.

     Din ianuarie, am văzut mai puţini pantofi sport bărbătești  şi mai mulţi tenisi Converse şi adidaşi damă.  Cam greu să mergi pe tocuri când eşti gravidă. La spital, când era internată, nu a vrut să mă trimită acasă, ci mă ţinea langă pat. Îmi ştergea banda de cauciuc cu şerveţele umede şi mă parfuma discret cu un puf din parfumul ei preferat. Ce mai strănuta mătuşa papuc de la patul vecin. 😛 .

     Spre sfârşitul sarcinii, stăpâna a avut recomandarea de a sta cât mai mult în pat, să se relaxeze. Sarcina gemelară bi-amniotică monocorială era destul de grea şi apăsa pe organe, îngreunând respiraţia, deplasarea sau chiar hrănirea. Însă, stăpâna mea, ca să nu mă plictisesc, se încălţa cu mine şi îşi ridica picioarele pe geam, să văd şi eu lumina zilei, nu numai cea a becului economic din salon sau din dormitorul de acasă.

     Acum, când copilaşii stăpânei au început să meargă târâş-grăbiş prin casă, mă mai trezesc cu câte un bebe că îmi dă o limbă pe toată lungimea tălpii sau un alt bebe ce mă confundă cu pernuţa sa. Sunt tare simpatici micii stapâni când îşi prind degeţelele lor micuţe în şireturile mele. Uneori se ceartă cu Miţi si Ţiţi pe şireturi, de zici că am doar 10 centimetri la fiecare pantof. Singurul lucru care nu îmi place la stăpână, este momentul când mă bagă în maşina de spălat. Mă dau cu talpa de tamburul acela de îmi sună firele de aţă din care mi-a fost croit modelul. Dar să spunem că îşi cere scuze în momentul când pune balsam de rufe în maşină. Când mă scoate la uscat, sunt atât de curat, proaspăt şi moale ca în reclama de la televizor. 🙂

-Ce bucurie pe tine. Noi suntem aruncaţi în debara şi scoşi când vrea stăpâna să se laude cu ţinutele ei extravagante. Doar atât o duce capul. Vrem şi noi stăpâni care să ne aprecieze şi să ne îngrijeasca 🙁 Vrem la stăpâna ta!

– Păi îmi este cu „am sori” dar stapâna mea foloseşte o pereche de încălţări o dată. Şi bag de seamă că voi aveţi 36 şi 41 la număr. Stăpâna poartă numărul 39, deci nu îi sunteţi de folos.

-Prefer să se joace Miţi şi Ţiţi cu mine decât să văd crăcănata de stăpână. Când bea niţel vin, este ca o invitaţie vie „între sărbători”. Iar colega cu numărul 41 la talpă, are o stăpână de dă în gropi mereu, de aceea a luat acest model de încălţări, să treacă mai ușor peste gropi.

-Da, bag de seamă că suferiţi.

-Da. Vrem alte stăpâneeeee!

-Ho, nu vă smiorcăiţi atâta. Poate vă pune stăpâna mea pe site-ul celor de la  answear.ro  şi vă găsiţi stăpânele potrivite. Dar nu vă promit nimic acum. Trebuie să plec. Mă caută stăpâna.

Acum, spuneţi voi, ce mă fac cu sandale şi pantofi fiţoşi? Eu îmi ador încălţerile sport, dar nici ciudăţenii nu vreau în dulapul meu. Să mă mai duc la acel salon? Aştept părerile voastre într-un comentariu.

Text scris pentru SuperBlog 2016

Pozele cu sandale şi pantofi fiţoşi sunt preluate de pe Google imagini

Pozele cu încălţăminte sport sunt preluate de pe site-ul answear.ro

 

Bunicul şi reţelistica

      Vin sărbătorile de iarnă iar familia noastră este răspândită prin lume. O să fie primul an când noi, verişorii, nu suntem în ograda bunicilor, să ne batem cu zăpadă şi să împodobim bradul. Ce-i drept, acum suntem toţi căsătoriţi şi plecaţi la casele noastre. Deşi încercăm să ţinem o legătură cât mai strânsă cu bunicii, acum ne împiedică tehnologia.        

     Anul acesta, Maricica a avut o idee interesantă şi încercăm să o punem în practică: împodobirea bradului în direct. Şi ne-am şi grupat. Maricica şi Ravica vor transmite de la Bucureşti. Leontina de la Rimini,  Marghioala din Barcelona. I-am cadorisit noi pe bunici cu router, laptop, televizor LCD şi N tipuri de cabluri reţea luate de pe site-ul conectica. ro,  însă, pe ei îi depăşea  situaţia.

Noi, suntem copii IT şi oleacă C, aşa le place bunicilor sa ne spună. Când au primit pachetul cu noile „jucării”, au spus că nenii aceia ce au scris pe instrucţiunile de folosire nu mai cunosc limba română şi folosesc alandala litere mari de tipar. La telefon chiar se chinuia bunelu să citescă o instrucţiune şi se oprea mereu când dădea de prescurtări de tipul WAN-LAN, TP-Link, FTP, UTP, HDMI. Ba chiar a încercat să spună că a reuşit să reţină ce înseamnă HTML, da până la HDMi mai este cale lungă . „Standardul HDMI , High-Definition Multimedia Interface, este unul dintre cele mai simple moduri de a conecta diferite dispozitive şi necesită foarte puţină configuraţie. Este important să înţelegi că un singur cablu HDMI va transmite atât semnalul video, cât şi pe cel audio către monitorul tău. în plus, HDMI oferă cea mai bună calitate a sunetului cât şi a imaginii dintre toate modurile diferite în care poţi conecta dispozitivele.” ♥ 

-Ce vrea să spună cu asta taică?

-Bunicule, pe scurt, trebuie să conectezi acel cablu la laptop şi apoi la televizor, îi spunea Leontina. Apoi, să legi router-ul la laptop prin intermediul cablului de reţea UTP. Este cablul verde. Standardele wireless, viteza, numărul de dispozitive conectate, raza de acoperire şi brandul, sunt factorii decisivi, care m-au ajutat să aleg acest router pentru voi bunicule.

-Măi Leontina, ce le ştii tu ca un om mare…

-Le ştiu bunicule pentru că îmi folosesc şi mie aici, ca să pot vorbi cu mama şi să mă vadă în acelaşi timp. Te las să conectezi jucărelele, apoi aştept să mă suni video.

Ceea ce nu ştiam noi, era faptul că bunicii şi-au luat un căţel din lipsă de ocupaţie. După ce a întins, legat, înodat şi descurcat firele, bunicul s-a dus la culcare. Dimineaţă, Azorel, căţel tembel, a ros firul verde şi a stricat legătura cu routerul. Când s-a trezit bunelul, a luat la citit manualul de la router şi nu pricepea de ce nu funcţionează: „Practic, routerele wireless funcționează la diferite frecvențe: 2.4 GHz si 5 GHz. Routerul dual-band funcționează simultan atât pe frecvența de 2.4 GHz, cât și pe cea de 5 Ghz, în timp ce routerul single-band funcționează doar în frecvența de 2.4 GHz. Routerul dual-band oferă o rază mai mică de acoperire dar un semnal mult mai puternic datorită faptului că banda de 5 GHz este mai puțin aglomerată iar posibilele interferențe cu alte dispozitive sunt aproape inexistente.”♣ 

-Deci ăsta funcţionează pe două benzi, dar doar când vrea el. Ia stai matale icişea, să îl folosesc pe Googu (Google). Şi a căutat bunicul filmuleţe şi explicaţii, dar limba conecticeasă era precum turca lui Selim, măcelarul satului. A priceput că trebuie să cumpere cablu, două mufe RJ45 ( UTP ) si s-a gândit că va putea pune firele în mufă la fel cum arăta în mufa de la cablul vechi. S-a chinuit să taie firele cu un cuţit în loc de cleşte de tăiat şi a vrut să fixeze firele cu un patent în loc de cleştele de sertizat. Şi… bineînţeles că netul nu a funcţionat. Nu a sunat la Leontina să îi spună de păţanie, ci la fetele de la Bucureşti.

-Alo? Maricica? Bunelu la telefon. Nu merge drăcia asta. Azorel şi-a făcut de treabă cu firul şi l-a rupt în patru. Am cumpărat eu ce mi-a spus Googu că mi-ar trebui, dar tot nu merge.

-Bre bunele,  în perioada 15-30 octombrie sunt Săptămânile Rețelisticii! Adică cei de la site-ul conectica sărbătoresc 10 ani şi au multe promoţiiconectica_banneregoogle_saptamanileretelisticii_728x90px

O să vorbesc cu Leontina să îmi spună ce anume îţi trebuie şi îţi trimit eu pachet. De montat îl rog pe vărul Cornel, cel ce a făcut reţeaua şi la primărie.

După câteva zile, vărul a făcut toată treaba şi bunicii au dat drumul la laptop, ce era legat prin cablu HDMI de televizor. Nu se ştie cum a făcut Cornel scamatoria de a împărţit ecranul televizorului în două să vadă fetele la Bucureşti, dar şi pe Leontina în Rimini. Pe Marghioala o vedeau pe tabletă. Fiecare avea un brad frumos de împodobit. Colinde pe fundal, soţii le dădeau podoabele de brad, iar cozonacii tronau cu fundiţe mari la poalele pomului. O lacrimă îi cazu pe obrazul bătătorit de timp, dar era vesel că Azorel, căţel tembel, era cu ei şi mai avea la cine să strige prin casă bunelul. Da nici nu a terminat gândul bine, că faptura mică şi creaţă s-a apucat ca disperata să roadă tableta. Cu ecranul zgâriat şi molfăită bine, camera încă transmitea ce făcea Marghioala. Măcar atâta lucru bun să fie. În rest, Azorel, căţel de căţel, a ajuns sufleţelul bunicilor. Dar totul pâna la cablul verde.

 

Pozele se regăsesc pe site-ul www.  conectica.ro
♥ informaţie preluată de pe stiri.casa.ro
♣informaţie preluată de pe ittrends.ro
Text scris pentru SuperBlog 2016

Cu rom-gleza în vacanță

    Dorel și Dorina, proaspăt căsătoriţi, au plecat în voiaj de nuntă în Turcia. Naşii le-au cumpărat biletele de avion iar părinţii s-au ocupat de cazare şi de itinerariul lor. Singura lor grijă a fost să îşi caute o asigurare medicală de călătorie bună şi erau gata de plecare.

Traduceri medicale

    În ziua plecării, cei doi tineri au căutat toate cele necesare călătoriei şi au dat de asigurarea medicală, pe care nu o citiseră integral. Acum le atrăgea atenţia un titlu îngroşat: Traduceri medicale. Deşi ei se ştiau sănătoşi, au făcut asigurarea mai mult de dragul rudelor. Sperau să nu fie cazul și să fie nevoiți să o folosească chiar în luna de miere.

Continuă lectura „Cu rom-gleza în vacanță”

Secretul româncelor

    Prima Doamnă a Turciei a decis că este timpul să îşi mărite fata din momentul în care a observat că aceasta a descoperit Facebook, Instagram şi WhatsApp. Pentru aceasta, organizează o serată cu toţi miniştrii şi oamenii de vază ai ţării. Deşi anunţase evenimentul cu surle şi trâmbiţe, nu s-a prezentat decât un bărbat destul de înaintat în vârstă: (, ce avea şi 3-4 soţii acasă: D. Profund dezamăgită, îşi roagă soţul să afle unde a dispărut o treime din populaţia ţării. După nici 3 ore, vine şi raportul solicitat: bărbaţii erau în drum spre România: P, fermecaţi de frumuseţea româncelor <3.

Continuă lectura „Secretul româncelor”