Să ai sau nu încredere în cluburi?!

Nu sunt genul care să meargă în club. Culmea, am început să merg în cluburi abia după despărţirea de fostul soţ. În ziua divorţului, la 9 eram la tribunal pentru sentinţa iar la 13 eram voluntar în Marşul Roz din cadrul Campaniei Preţuieşte viaţa al firmei Avon Cosmetics. Tot cu Avon am fost şi în cluburi, ca sponsor al balurilor de boboci de la liceele din Bucureşti şi câteva universităţi.

Iniţial, aceste cluburi sunt curate când îşi primesc „clienţii”, dar imediat devin cocine care duhnesc a ţigări şi trabucuri, pahare sparte şi alcooluri scumpe. Săracii părinţi îşi lasă copiii pe mâinile sigure ale profesorilor şi directorilor care sunt mână în mână cu elevii sau cu firma care vine să le ofere diverse variante pentru baluri. Fiecare îşi primeşte partea în funcţie de cât de mult a fost implicat. Cunosc chiar cazuri în care organizatorii, adică firma, au renunţat la bal pentru că nu le ieşea partea lor.

Revenind la siguranţa copiilor şi supravegherea din partea profesorilor, aceasta se rezumă la câteva mese sau câțiva metri de locul unde îşi are locul comisia de profesori. Am avut şi neplăcuta surpriză să văd ce „vodci” sălăşluiau pe mesele lor iar SPONSORII de la nişte firme, primeau apă plată şi paie… Şi să nu credeţi că reprezentanţii primăriilor din Bucureşti nu au habar de ce se întâmplă în cluburi. Primăria capitalei şi nu ştiu ce asociaţie de tineret, posibil aparţinând partidului X, îşi trimit reprezentanţi la toate evenimentele de acest fel, pentru a racola viitori „puliticieni” şi „ene”. Îmi cer scuze de limbaj, dar asta este părerea mea.

În afară de chestiile cu NU care sunt uitate imediat ce au trecut de uşa de la intrare în club şi aici mă refer la NU SE VINDE ALCOOL ŞI ŢIGĂRI MINORILOR, NU SE VINE ÎMBRĂCAT INDECENT, NU SE CONSUMĂ DROGURI, copilul parcă se transformă şi devine o fiinţă de nedescris. Bea ca tatăl, înjură precum ţiganii, fumează ca furnalele, dansează provocator precum panaramele. Cu alte cuvinte, încearcă să fie ceea ce văd la adulţi. Vor să sară de etapele copilăriei când ar trebui să se distreze cât mai mult, să stea afară şi nu în casă la pc, la Mc sau alte firme asemenea.

Cluburile, acele focare de infecţie la propriu, începând cu toaletele, care din ora a doua de funcţionare nu mai au hârtie igienică şi unde stai la coadă de zici că suntem la lapte pe vremea comunismului, cu aerisirea lor precară, care îţi oferă o laringită cronică după ce inhalezi n’spe mii de naţii de ţigări, trabucuri şi droguri fumate, paharele clătite precar, doar pentru a fi refolosite imediat, sunt doar lucrurile care se pot observa imediat. Tapiţeriile pârlite cu ţigara sau bricheta, din motiv că pot, coada la borât afară, „supravegheată” de agenţii de pază ai clubului şi becurile lipsă, nu se bagă de seamă.

Dar de probele la concursurile de Miss şi Mister, ce spuneţi? Proba pijamalelor a ajuns o defilare în petice de dantelă şi chestii care cred că ar trebui să fie sutiene. Etalarea pielii pentru cele ce au dimensiuni demne de fotomodele a ajuns ceva obişnuit. Ţinuta de seară pentru fete, este demnă de… Muzeul Antipa. Fie etalarea oaselor prin transparența textilelor, fie rochiile prea mulate sau prea scurte, îţi fac o mini prezentare a părţilor anatomice externe.

Fie încrederea părinţilor este călcată în picioare de organizatorii balurilor pentru un venit suplimentar, fie este batjocorită de copii care abia scot capul în lume. Complotul organizatori, profesori, elevi şi cluburi, este practic bomba care poate exploda în fiecare minut, secundă, clipă. Cluburi în România avem slavă Domnului destule. Elevi şi cântăcioși de asemenea. Haine de etalat şi vieţi de pierdut… NU AR TREBUI SĂ FIE CAZUL!!!

Oare câţi părinţi şi-au trimis delegaţi la un eveniment al copiilor ce urmează să se desfăşoare într-o astfel de locaţie? Oare câte școli/licee/universităţi au puterea/capacitatea/locaţii bune de folosit pentru baluri şi evenimente festive? Nu ar fi un loc mai uşor de supravegheat şi mai sigur din punct de vedere al panourilor electrice/vânzării de băuturi şi toalete mai igienice?

În timp ce scriu aceste gânduri, un alt club din Constanța arde. Mâine poate fi altul şi altul şi ALTUL. Din dorinţa de înavuţire, patronii trec limita de persoane ce o pot primi, când le expiră băutura, fac oferte, când vrei masă, te obligă să iei pachet de băutură ce te uşurează de cel puţin 200 de lei. Toate acestea se întâmplă PENTRU CĂ PERMITEM, PENTRU CĂ NE PERMITEM.

Trebuie să facem ceva. Nu să donăm sânge doar pentru că a cerut la tv, nu să dăm 3 paleţi de apă plată la donatori, pentru că ne-a cerut nu ştiu ce victimă ce a scăpat din iad.

Trebuie legi mai stricte în cluburi, direcţia sanitară să fie mama spaimelor iar angajaţii din locaţii să aibe CONŞTIINŢA la ei.

Repet, acestea sunt gândurile mele.

Lasă un răspuns