Cel mai nou parc al capitalei redeschis publicului larg este Parcul Sticlăriei. Parcul este similar zonei Deltei Văcărești. Practic, din neglijență și delăsare a apărut o zonă naturală, potrivită diferitelor viețuitoare, plante și păsări.
Închis publicului pentru 30 de ani, zona a adunat mult gunoi, ceea ce era destul de trist și periculos având în vedere proximitatea Spitalului Malaxa.
Conform hotnews.ro Primăria Sectorului 2 a încercat în anul 2017 o amenajare dar au iscat probleme după tăierea mai multor copaci sănătoși. Acela a fost momentul când a intervenit Garda Forestieră.
Nu știu motivul sau ce generație a decis ignorarea acestui spațiu public, însă repunerea lui la dispoziția locuitorilor capitalei este un plus de valoare și sănătate.
Colaborator la acest proiect de reabilitate a fost și Dan Hulea, Președintele Societății Române de Ornitologie.
„Zona a devenit un spațiu natural unde prezența lacului, dezvoltarea naturală a vegetației și o prezență redusă a activităților umane au contribuit împreună la formarea unui spațiu natural specific zonelor din afara localităților. Aici, prezența unor arbori de vârste diferite, a zonelor cu stuf și a ochiurilor libere de apă au permis dezvoltarea unui mozaic de habitate ce asigură condiții bune pentru o mulțime de specii de amfibieni, reptile, păsări și mamifere mici, în ciuda unui spațiu restrâns de circa 5 hectare”, explică Dan Hulea.
„Au fost plantaţi peste 1.900 de arbori şi arbuşti de diverse specii şi plante ornamentale, decorative, perene şi graminee.” Sura-wall-street.ro
Ca intervenție artificială în parc avem: refacerea punții peste apă, câteva cișmele de apă, aleile pietruite, iluminatul electric, bănci și coșuri de gunoi din lemn masiv, betonarea intrării în parc, toaleta ecologică la intrare și recipientul de unde se pot lua pungi de gunoi pentru adunarea mizeriei de la câini.
Suprafaţa Parcului Sticlăriei este relativ mică pentru un parc destinat numai plimbărilor. Are 5 hectare ce se intersectează frumos cu luciul apei, luciu în mare parte acoperit de stuf încă verde, mănunchiuri de trestie uscată, dar și alte plante iubitoare de apă. Câteva sălcii răzleţe sunt crescute periculos de aplecat peste apă.
Deși parcul are zone vizibil amenajate cu plante perene, locuri naturale au fost lăsate în pace. Găuri ale micilor viețuitoare au fost descoperite de către copii și mai că erau în stare să sape în ele pentru a le descoperi locuitorul.
Ceața a fost elementul surprinzător din parc în ziua când noi l-am vizitat. Era ca un văl ce încerca să păstreze pe cât posibil misterul acelui loc ascuns până nu de mult de tone de gunoaie.
Ce mi-a plăcut în Parcul Sticlăriei
Lipsa magazinelor, a locurilor de joacă, a decorațiunilor stradale inutile, podul peste apă, băncile și coșurile de gunoi din lemn, lipsa locurilor acoperite tip foișoare, a spațiului relativ mic al parcului, toaleta ecologică de la intrare și a cutiei pentru pungile de adunat mizeria animalelor.
Sigura zonă betonată este intrarea ce are o rampă de acces posibil pentru mașinile ce colectează gunoiul din parc.
Ce nu îmi place în Parcul Sticlăriei
O singură toaletă, primirea câinilor în parc (știu, par rea), bicicliști ce se cred pe traseu de mountain bike, parcul ce pare mult prea defrișat, extremitățile parcului delimitate destul de grosolan de cele înconjurătoare.
Per total este superb Parcul Sticlăriei. Ceața mi-a plăcut mult mie. Copiii s-au distrat pe panta dintre ansamblul rezidenţial și s-au dat pe ea ca pe un tobogan. Frunzele uscate completau peisajul tomnatic iar vremea a fost deși rece, destul de plăcută pentru o plimbare în familie.
„În Parcul Sticlăriei sunt invitate ONG-uri ca Societatea Ornitologică să facă un ecohub cu rol educațional, unde biodiversitatea să fie păstrată și unde copiii și, de ce nu, și adulții, să poată veni să învețe despre natură. În bocanci, nu în sandale.” De asemenea paracul va avea panouri cu informații despre speciile care locuiesc acolo și binocluri pentru a le putea observa. Sursa-pressone.ro
Recomand Parcul Sticlăriei pentru relaxare, pentru o oază de liniște și pentru prezența apei. Radu Nedelcuț subliniază faptul că lacul din Parcul Sticlăriei are sursă de apă proprie naturală. Pentru firul de apă caldă nu am găsit informații.
Cine știe, poate un peștișor sau o broscuță vă ies în cale.
Citește și alte articole despre parcurile din capitală și împrejurimi.
