Prietenii-pantofi ai Cenusăresei

Povestea Cenuşăresei o ştie cam toată lumea, dar partea pe care o să v-o povestesc eu, a fost ţinută ascunsă.

Fată drăguţă şi simpatică, era o mare iubitoare de păsări, animale şi flori. Zâna Naturii îi dăduse darul de a comunica cu toate vieţuitoarele, în felul acesta putea ruga păsările şi animăluţele să o ajute. La rândul ei, ea le dădea din puţinul ei de mâncare şi lor, încercând mereu să fie împreună la ora mesei, precum o familie mare. În ziua când împlinise 17 ani, Zâna Naturii îi aduse 2 noi prieteni drept cadou. Deşi puţin mai neobişnuiţi, ca şi cadou, cei doi erau pui de crocodil gemeni.

carmin3

Fiind încă timizi şi necunoscând pe nimeni, ei stăteau cât mai mult sub patul Cenuşăresei, unde, ea păstra într-o cutie veche din lemn, pictată cu crocodili poze şi amintiri de la mama ei. Ataşaţi de poză şi cuibăriţi pe nişte papuci ponosiţi, Croco şi Dita, stăteau mai toată ziua acolo.

Într-una din zile, cele două surori vitrege ale Cenuşăresei, au mers în camera ei să caute motiv de scandal. Au cotrobăit prin toată odaia dar nu au găsit nimic care să fie motiv de ceartă. Toate obiectele erau sparte, rupte sau peticite. Singurul loc unde nu căutaseră era sub pat. Ar fi uitat dacă Croco nu strănuta de la praful făcut de cele două ţoape (: D) Auzind un zgomot ciudat, ţoapa grasă se ghidă după sunet, intrând doar cu capul sub pat. Nici nu apucă să zărească ceva acolo, ca şi fuse mușcată de nas. Croco îl confundase cu cartoful primit drept mâncare de la Cenuşăreasa: P. Când simţi gustul ciudat al ţoapei grase, imediat îi dădu drumul. Aceasta începu să ţipe cât o ţineau plămânii de o făcu curioasă şi pe țoapa slabă, să vadă ce este sub pat. Aceasta, intră cam jumate şi fu mușcată la rândul ei de Dita. Aceasta îi confundase urechea subţire cu coaja de pâine dată de Cenuşăreasa (: D). Ţipând ca din gură de şarpe, ambele ţoape ieşiră din cameră şi puseră întâmplarea pe seama lighioanelor care tot umblau prin zonă. Ştiau că Cenuşăreasa lasă geamul deschis pentru a aerisi camera şi au presupus că acestea au intrat pe acolo. Dar, au decis de comun acord să nu spună nimic nimănui, crezând că o să o ia prin surprindere şi pe biata fată, urmând să o muşte şi pe ea.

Zilele treceau, cu multe răutăţi la adresa Cenuşăresei. Singurele vietăţi care o ascultau seară de seară erau şoriceii cei poznaşi şi fraţii crocodili. Într-o seară, pe când îşi dădea jos din picioarele obosite balerinii ponosiţi şi peticiţi, un şoricel îi aduse un colţ de invitaţie la Balul Primăverii, unde erau invitate toate fetele din regat, indiferent de rang. Singura condiţie ca bilet de intrare, era ca participantele să poarte pantofi din piele naturală. Tare se mai posomorî Cenuşăreasa. Eu avea doar o rochie cu care muncea zi şi noapte, de unde să facă rost de pantofi din piele naturală? Atunci apăru Zâna Naturii şi îi arătă o poză cu pantofi stiletto piele de la magazin pantofi Carmine Shoes .

LOGO-Carmine-250x250

stileto.jpg

Fata, uimită de frumuseţea lor, dar şi conştientă că nu a mers niciodată pe asemenea tocuri, o rugă pe zână să îi caute nişte pantofi mai comozi şi o culoare mai plăcută, mai naturală. Croco şi Dita îşi făcură curaj să iasă de sub patul felei şi veniră lângă picioarele ei. Zâna, care era şi isteaţă şi practică, îi propuse să îi facă costumaţia din ceea ce găsea prin cameră. Rochia, verde, apăru dintr-o salată de pe masă scorojită, parfumul din florile din grădină, pantofii, îi rugă pe cei doi fraţi crocodili să fie o pereche de balerini: P

Caleașca, un dovleac din bucătărie, caii, șoriceii năzdrăvani iar vizitiul gaița cea guralivă. Toată lumea a fost de acord, iar zâmbetul apăru pe fața Cenuşăresei. Singura rugăminte a Zânei Naturii a fost ca la miezul nopţii să plece de la palat, pentru că toate vietăţile şi legumele vor reveni la forma iniţială. Cenuşăreasa se încumetă şi porni către bal.

Intrarea la petrecere a fost colosală. Simplitatea rochiei străvezii şi aspectul angelic, părul lăsat natural şi liber pe spate, au fost detalii care au oprit până şi formaţia de muzică. Privirile prinţului moştenitor au fost imediat acaparate de fata necunoscută, cu care a dansat până la gongul de la miezul nopţii, fără ca măcar să o întrebe cum se numeşte.

    Trezită din lumea de vis în care se cufundase la braţul prinţului moştenitor, Cenuşăreasa o luase la fugă pe scările maiestuoase şi foarte numeroase. Un balerin îi sări din picior şi nu realiza aceasta decât la poalele scărilor, când gongul bătu a doua oară. Vru să plece imediat, dar îşi aduse aminte că acel balerin, era confidentul ei bun, Croco, care o amuză când îi povestea cum a mușcat-o pe sora ei, ţoapa grasă, de nas. Imediat se întoarse după balerinul prieten şi îl luă de cureluşă care imediat se transformă în coada amicului. Acesta scoase un mic ţipăt mai mult de spaimă, apoi plecară în grabă, să nu fie văzuţi de pajii scărilor. Cu chiu cu vai, au ajuns la conacul în care locuiau şi au intrat pe uşa servitorilor în casă. După vreo două ore, au revenit şi cele două ţoape împreună cu bârfitoarea şefă, adică mama lor: D. Între timp, Cenuşăreasa a putut face focul şi ceaiul pentru sosirea lor. Le pregăti baia şi sărurile, ca să se relaxeze după supărarea cauzată de prinţ prin faptul că a dansat cu o străină. Normal că au urmat bârfe răutăcioase, gesturi exagerate, dar şi puţină admiraţie pentru încălţările comode şi simple purtate de necunoscută. Seara trecu greu, dar Cenuşăreasa nu băga de seamă. Abia când ajunse în odaia sa, îi ceru scuze amicului ei micuţ că intenţionase să îl lase pe treptele palatului. Scuzele au fost acceptate, dar tot odată, atât Croco cât şi Dita, au spus că au simţit un miros familiar în palatul prinţului şi nu i-ar fi deranjat dacă rămâneau acolo. Cenuşăreasa nu a înţeles aceste vorbe, dar nici nu îşi bătu capul cu ele. Adormi imediat din cauza oboselii.

Zilele următoare, lucrurile reveniră la normal. Ţipete, ordine absurde, multă treabă, dar şi cotrobăit prin cameră de către cele două ţoape, scuze, surori (: D). La sfârşit de săptămână, veni un comunicat de la palat, în care se spunea că prinţul Moştenitor îşi căuta partenera de la bal şi va vizita fiecare casă, însoţit de o gardă de la palat şi de animalele lor de companie. Mai trecu o săptămână până prinţul ajunse la conacul în care locuia Cenuşăreasa şi ţoapele. Mama bârfelor, scuze: P mama vitregă ordonă să se pregătească mâncăruri şi băuturi alese pentru musafiri. Biata fată se conformă, dar începu să umble cu câte un pui de crocodil în buzunare, ca să aibă şi ea cu cine să vorbească în clipele de relativă linişte.

Pe la orele prânzului, când sosi şi suita de la palat, Cenuşăreasa era în grădină, culegea fructe proaspete. Alaiul intră în conac, dar imediat se auziră ţipete şi urlete, iar fata se grăbi în casă cu poala suflecată şi plină de fructe. Imaginea văzută era cam ciudată. Prinţul Moştenitor avea în lesă doi pui de crocodil, la fel ca ai ei, dar cu zgărzi frumoase la gât, pline de pietre şi funde pompoase la coadă. Aceştia miroseau picioarele femeilor din casă de zor, dar parcă ar fi vrut să îşi ia nasul la plimbare. Deodată, se opriră şi ridicară nasurile în aer şi au inspirat profund. Imediat au început să dea energic din coadă şi să alerge către uşă, unde era Cenuşăreasa. Din buzunarele ei, săriră Croco şi Dita şi se gudurară pe lângă cei doi pui ai Prinţului Moştenitor. Toţi cei prezenţi au fost foarte surprinşi, dar undeva într-un colţ de casă, Zâna Naturii zâmbea ştrengăreşte. Le dădu binecuvântarea ei în tăcere şi dispăru, fără ca alte persoane să o vadă. Prinţul o luă de mână, o trase lângă el şi o întrebă direct cum se numeşte. Cenuşăreasa, timidă şi roşie ca racul, îi spuse numele său, dar acesta nu fu pe placul prinţului. O întrebă atunci dacă poate să îi spună Carmine, pentru că îl duce cu gândul la poezii, însemnătatea numelui Cramen. Fata a fost foarte încântată şi acceptă pe loc noul nume şi braţul prinţului ce o ducea către noua ei casă. Bineînţeles că a plecat cu alaiul ei de vieţuitoare. Chiar şi florile din grădina şi-au suflecat tulpinile şi rădăcinile şi au plecat pe urma trăsurii la palatul Prinţului moştenitor: P.

ACEST ARTICOL A FOST SCRIS PENTRU SPREIN SUPERBLOG 2016

Un gând despre „Prietenii-pantofi ai Cenusăresei

Lasă un răspuns