Uneori este interesant să lucrezi la birou. Alte ori este stresant. Taman în ziua când vin cu o rochie mai elegantă se găseşte şeful să facă inventar sau să dea retur 100 de seturi de plăcuţe de frână.
Îţi piere şi mama lui Zen când te îmbibi toată de mirosul specific plăcuţelor de frână. Nu mai spun de praful zilnic numai prin recepţionarea pieselor auto de la distribuitori. Dacă nu aţi înţeles, job-ul meu era într-un services auto. De cele mai multe ori nu puteam asorta rochii elegante la pantofi.
Riscam să stric ori una, ori alta. Vreo trei perechi de pantofi am stricat în vârf numai lovindu-mă de baterii, portiere şi tobe de eşapament până să înţeleg asta.
Cu toate acestea, am reuşit să atrag atenţia unui băiat şaten, cu ochi verzi şi păr vâlvoi. Şi acum dacă îl întreb ce anume l-a atras la mine îmi răspunde tot forma fundului meu conturat printr-o rochie eleganţă. Naiba ştie când a reţinut el acea imagine, dar eu păstrez vine prima noastră întâlnire, la o porţie de murături.
Ca să înţelegeţi contextul, trebuie să vă povestesc puţin despre şeful meu. Un tânăr ambiţios, încrezut, obsedat de muncă, ce primea mereu mici atenţii cărora nu le dădea importanţă. Arte rost să vă spun de zecile de cutii de ciocolată fiţoasă şi sticle de băuturi fine depozitate pe jos? Torturi, mâncare şi murături erau la ordinea zilei, dar borcanul acela de 7 litri plin cu gogonele şi cu varză murată mi-a pus capac. Trecem pe lângă el de zeci de ori şi nu puteam să înhaţ şi eu o gogonică suculentă. Vedeam acea varză tolănită în zeamă şi pofteam precum o gravidă. Au fost câteva ore de chin, terminate cu nervi şi cu nişte crampe cumplite. Săraca de mine a găsit să îşi verse oful asupra băiatului cu ochi verzi, dispus să o ajute.
Azi aşa, mâine aşa, până în ziua când el îndrăzneşte să mă invite în oraş: “Ţi-ar face plăcere să mă însoţeşti la o porţie de murături?” Inedita invitaţie, dar era acel ceva ce putea să pună capăt poftelor mele şi şă revin la starea mea obişnuită. Am acceptat şi am încercat să mă aranjez cât mai potrivit pentru întâlnirea ce urma să aibă loc la finalul programului.
Deşi mă despărţeau aproximativ două ore de acest interesant eveniment, am muncit cât pentru o zi întreagă, ca şi cum următoarea zi o aveam liberă. La ora 17.50 m-am ridicat de la birou şi am încercat să mai dreg busuiocul cu ţinuta mea. Cel puţin aveam pantofi cu toc. În rest, cămaşa mea semi-office şi blugii spălăciţi numai a ţinută eleganţă nu arătau. Am salvat situaţia cu puţin ruj roşu.
La ora 18 eram în faţa recepţiei iar un tânăr prezentabil, îmbrăcat în sacou şi palton elegant mă aştepta. Nu ştiu cum să spun, dar blugii şi adidaşii îi completau perfect ţinuta. Când am ajuns în dreptul lui nu am putut decât să îl întreb dacă nu este prea mult pentru o porţie de murături. Răspunsul primit m-a făcut să vreau mai mult de la el: “Acord o importanţă deosebită mâncării, chiar dacă este vorba în acest caz numai de o porţie de murături.”
Astăzi, după mai bine de patru ani de relaţie, îi pot cere cu încredere acestui băiat să ducă gunoiul, să îmi cumpere tampoane sau să ia copiii de la creşă. În schimb, am mereu grijă să aibe pantofi asortaţi, palton călduros şi friptură în farfurie. Ce să fac, dragostea încă trece prin stomac chiar dacă la prima noastră X chestie ce avea prin preajmă şi mâncare noi am cam rămas nemâncaţi.
Prima dată când mi-am văzut socrii eram în tenişi, blugi şi un pulover. Venisem din Pădurea Voluntari de la cules ghiocei. Primii mei ghiocei culeşi vreodată.
Prima dată când el mi-a văzut familia purta pantofi, blugi şi o cămaşă crem, pe care s-a vărsat din neatenţie un castron de supă.
Prima nuntă la care am fost împreună a fost minunată. Eu m-am pregătit într-o cameră şi el în alta. La final el se minuna de fundul meu conturat prin rochia eleganţă iar eu admiram acel sacou bine aşezat pe el.
În viaţa vor fi mereu “o prima dată” dar şi multe “a fost odată ca niciodată”. Ţinute elegante, prezentabile sau numai comode şi asortate cu un zâmbet sau cu un strop de parfum valorează milioane în sufletul celor dragi. Restul este poveste.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018.
Notă suplimentară
*Pe timpul sarcinii primele 4 luni au fost hrănite exclusiv cu murături şi zeamă de varză.
**La prima nuntă împreună am fost prea încântată că pot să ţopăi la hore şi sârbe pe tocuri în acea rochie eleganţă încât am uitat de mâncare. Tot atunci bănuiam şi sarcina ce s-a confirmat la numai 3 zile distanţă.
***La cules de ghiocei nu credeam să ajung efectiv. Tot aveam impresia că băiatul vrea să “mă facă pierdută” în pădure pentru că mă ducea prin cele mai mocirloase locuri. De fapt urmărea să mă ducă acasă la el cu orice preţ. Pretextul lui de acesta dată erau tenişii mei plini de glod.
[…] Prima întâlnire la o porție de murături […]