Telefonul mic și negru al bunicii Lina începu să sune într-o veselie. Mama alesese această sonerie pentru a fi sigură că îl aude când sună, telefonul ei este mai mereu ocupat cu situațiile de la firmă.
-Bună ziua, doamna Sandu, Sorel sunt, șoferul de camion pe care îl așteptați la ora 14.
Puțin buimacă, cu 3 șuvițe de păr grizonate și rebele pe față de la atâta aplecat după obiecte, mama se uită la ceas. Să fi pierdut noțiunea timpului?
-Bună ziua, domnu Sorel, s-a făcut ora 14?
-Nu doamnă, stați liniștită. Am sunat să vă spun că întârzii. Am făcut pană și am prins aglomerat la vulcanizare. Se pare că anul acesta se grăbește lumea să schimbe anvelopele. Mai am 6 mașini în fața mea până reușesc să fac pâna.
Cu un oftat din capul pieptului mama pare că se dezumflă, umerii îi cad și dă să lase telefonul jos.
-Alo, doamna Sandu, să nu vă faceți griji că nu mai vin, eu sunt om serios și îmi păstrez cuvântul dat. Ba mai mult, am căutat un depozit, așa cum v-am promis. Fără să aștepte o reacție din partea femeii șoferul vorbește mai departe ca să dea impresia de om descurcăreț.
-Am găsit un site pe care scrie că au 5 dimensiuni diferite pentru spațiile de depozitare, calculator de spațiu și încă ceva numit SELF-STORAGE. Nu le am eu cu engleza, dar am impresia că înțelegeți dumneavoastră.
-Nu sună rău ce spuneți. Dați-mi vă rog numele site-ului.
-Sigur doamnă, se numește LaDepozit.
-Mulțumesc mult. Aștept vești de la dumneavoastră mai târziu?
-Sigur doamnă, se poate, spune sigur pe el șoferul, moment în care scoate capul pe geamul camionului și se uită lung la coloană de mașini din față.
Nici nu termină mama bine conversația că se și aude strigată.
-Mami, uite ce am găsit aici, pare un jurnal. O fi al tău? Asta crede Matei și a spus-o cu voce tare. Este în casa bunicii sale decedate recent.
-Eu mai știu ce mai este pe aici puiule, bunica păstra multe lucruri. Pune-l deoparte și hai să adunăm cât mai multe lucruri până vine primul camion. Parcă văd că nu ne ajunge un spațiul de depozitate.
Dar Matei nu a lăsat din mână agenda găsită, părea prea… aparte. Are și o cusătură deosebită ce nu se potrivea cu restul. Pe semne era făcută manual, după ce a fost scrisă.
Băiatul șterge agenda de praf cu cotul și se așează turcește, după cum îi era obiceiul. Mai scutură agenda de praf la o distanță de un braț, apoi se rezeamă de lada recamierului și începe să răsfoiască pagină, după pagină, până la final. Decide că este mai bine să citească de la prima pagină.
„Plecasem să cuceresc lumea, să o văd atât cât îmi vor permite picioarele să merg. Plecasem de acasă, de lângă mama, tata și Azorel. Lăsasem nucul în urmă, la umbra căruia îmi scrisesem itinerariul lung de 13 pagini. Glumeam cu alți turiști și le spuneam că erau 13 pagini de neghinioane. Să fi fost așa?
Bună Matei, sunt bunica ta din partea mamei iar prin intermediul acestei povești și a micuței chei vreau să mă cunoști cu adevărat.
Vei spune că mă cunoști, că sunt bunica Lina, cea din căruciorul cu rotile. Cel puțin așa eram când am început să scriu această poveste. Știam că sănătatea mea nu era prea bună iar la vârsta când tu puteai vorbii bine și pune mii de întrebări, posibil eu să fi plecat de mult. Ce te rog eu Matei este să nu dai fuga acum să încerci cheița, căci se pierde farmecul. Citește povestea, apoi descoperă cele 13 neghinioane.”
Cu agenda pusă pe piept, mai aproape de inimă, Matei aleargă către mama lui să îi dea de veste.
-Mami, uite, o poveste de la bunica Lina. Acum am înțeles de unde ai tu obiceiul să scri povești în agende.
Mama lui Matei se blochează, mama ei nu a scris niciodată povești, dar era mereu nostalgică. Privea în zare și părea că vede în reluare pe retină filme dintr-o altă viață.
-Ia mamă, să văd ce ai tu acolo, zise ea, dar nu înainte de a șterge pe turul pantalonilor praful adunat pe mâini din casa bătrânească. Vădit curioasă, mama trece direct la paginile scrise pe care le răsfoiește în grabă. În primă fază vrea să certifice scrisul demult uitat al mamei ei. Fără să vrea îi scapă un „În ritmul ăsta nu mai umplem camionul, ci ne umplem de praf și povești„.
Cu mâna tremurândă mama atinge scrisul primei pagini și începe să citească cu voce tare în urma degetului arătător.
-„Plecasem să cuceresc lumea, să o văd atât cât îmi vor permite picioarele să merg. Plecasem de acasă, de lângă mama, tata și Azorel…”. Aha… de aceea erau supărați bunicii pe mama, ea plecase de acasă…
-Ce, spune uimit Matei.
-Ok, declar încheiată ziua de adunat. Avem de citit și înțeles cine a fost bunica Lina. Numai puțin, să sunt după camion. Tu pune de ceai în bucătărie și caută un bec sub care să citim. Sigur ne prinde noaptea aici.
Cu ochii mari, lasă jos cu o mână agenda ce fusese lipită de piept, mai aproape de inimă. Acum mama caută prin casa bătrânească tableta pe care trecuse câteva dimensiuni pentru posibilul spațiul de depozitare. Începuse ziua atât de bine dispusă pentru că găsise un camion potrivit pentru obiectele cele mai de preț ale bunicii Lina. Dar na, acum ia o pauză de poveste. Mama este foarte intrigată de faptul că bunica Lina plecase de acasă să cucerească lumea. Între timp, la telefon îi răspunde cineva.
-Bună ziua, făcusem o comandă pentru un camion. Aș vrea să anulez comanda, nu am reușit să adunăm și să aranjăm lucrurile în așa fel încât să ne dăm seama ce mașină avem nevoie.
-Bună ziua, bănuiesc că sunteți doamna Sandu.
-Da, Sandu sunt.
-Ați intrați pe site-ul ladepozit.ro și ați făcut o căutare după spaţii depozitare sau închiriere spațiu? Am înțeles că au și intervale mici de închiriere, cum ar fi o lună.
-Mulțumesc mult pentru recomandare, nu am apucat încă. Promit să revin în două zile către dumneavoastră cu o comandă fermă, acum sunt… puțin bulversată, spune mama, după ce făcuse o pauză de respiro.
-Vă dau tot timpul din lume doamnă, atât timp cât ne dați și nouă de treabă când vi se liniștesc apele. Zi bună.
-Mulțumesc încă odată pentru înțelegere. Zi bună.
Întoarsă în bucătărie după ceai, mama vede cât de absorbit este Matei de lectura povești bunicii Lina. Ține agenda într-un fel anume și cu degetele arătătoare mângâie ușor cusătura laterală, ca și cum ar mângâia maxilarul unui motan leneș. De acolo, din tocul ușii, mama vede cum Matei citește pagină după pagină, aflând din fiecare filă câte ceva în plus despre Lina, persoana Lina dinainte de a fi mama mamei și dinainte de a fi bunica din căruciorul cu rotile. Cum Matei nu este un cititor înrăit, ci numai un ascultător de povești scrise de către mami, mama decide să îl mai lase un timp în lumea Linei. Oricum ea avea de căutat informații despre noul depozit, parcă LaDepozit a spus bărbatul din conversație.
Nu știe cât timp a petrecut rezemată de tocul uși dar ridicarea s-a făcut cu un scâââârrrrț. O fi fost al ei sau al tocului? Nu mai conta. Plecată din bucătărie, mama s-a oprit lângă recamierul bunicii. Acolo lumina lămpii stradale și-a găsit loc pe lângă draperia grea. Mama a găsit un cat al recamierului care îi permite să pună tableta acolo. Din acel moment buricele degetelor ei încep o gimnastică energică pe ecranul tabletei cu o diagonală de 10.1. Cu arătătorul de la mâna dreaptă clik-ăia fiecare căsuță pe care era notată o dimensiune de depozit, urmată de o mișcare de mărire a imaginii efectuată cu degetele de la mâna stângă, mișcări repetate pentru fiecare dintre dimensiunile 1.75, 3.5, 4.8, 14 și 28 MP.
Mama le-a luat la rând pentru că încă nu făcea diferența între boxă depozitare și container depozitare. Când să treacă la aprofundat categoria CALCULATOR SPAȚIU aude din bucătărie cum Matei oftează și spunea mai mult pentru el: „Trebuie să ajung și eu acolo!” apoi imediat un „Nu creeeed, bunica a bătut un boxer?”
Cu mâinile suspendate deasupra tabletei, oarecum poziționate precum lăbuțele unui cățel milog, cu o sprânceană ridicată și cu urechea stângă făcută pâlnie, mama nu mai știe ce să creadă. Lina ei era calmă, înceată și mereu domoală. Deja era șocată de faptul că a plecat de acasă, acum să afle că a bătut un boxer? Strângând din pumni, mama se abține cu greu să nu dea iama în bucătărie și să citească povestea aceea fantastică, dar își reamintește faptul că Matei nu este un împătimit al lecturii. Închide ochii, inspiră și expiră profund de câteva ori, scutură palmele și revine la cercetat categoria CALCULATOR SPAȚIU.
Trece de bicicletă, notează vreo 3 fotolii, două șifoniere și 4 cutii cu cărți, reprezentând conținutul a două camere. Observă spațiul minim recomandat de 14 MP, stă puțin pe gânduri și decide că este momentul să caute și pentru ea un depozit pentru arhivă de acte, în acest fel nu mai ocupă acasă tot biroul cu actele firmei sau cu diferite variante de povești. Încă nu îndrăznește să îi spună lui Matei că ea scrie romane erotice iar ceea ce citește el ocazional în agende este varianta despuiată de tot erotismul adulților și înlocuit cu faze penibile de tipul Tom și Jerry.
„Ok, până acum avem pentru Lina un container de 14 MP pentru două camere și o boxă de 1.75MP pentru mine, ca și arhivă.” Destul de mulțumită, pentru că a găsit un spațiu de depozitare individuală, unde ea va fi singura persoană ce va avea cheia de acces, mama își trece datele și face o solicitate de ofertă, nu înainte de a trece și ceva servicii suplimentare precum manipularea și transportul.
„Îmi pare rău domnu Sorel, spune glumind mama în gând, mi-ați dat un site cu servicii prea… complete domne… Uite, opțional pot instala o alarmă individuală conectată direct la sistemul de securitate al depozitului. „
Trecând granița vorbitului în gând, mama citește acum cu voce tare:
„Punem accent pe securitate, curățenie, mentenanță și investim în mod constant în toate locațiile, astfel încât fiecare client să fie mulțumit atunci când utilizează serviciile noastre.”
Marea dilemă era acum dacă va alege ambele spații de depozitare în cadrul aceleiași locații sau în locații diferite. Oscila între locațiile Splaiul Unirii 1023 sau/și Șoseaua Giurgiului nr. 5.
Ar putea să renoveze casa Linei și să se mute acolo, până la urmă 4 camere nu se compară cu 3 de la bloc. „Să îl întreb și pe Matei, schimbarea locuinței îl va afecta mai mult pe el decât pe noi.”
Cu gândul acesta mama se duce în bucătărie sub pretextul că își caută ceaiul. Imediat ce o aude Matei sare ca ars și țopăie cu agenda în mână, enumerând pe scurt neghinioanele Linei.
-Mamă, Lina a călcat pe o albină pe o plajă în Bulgaria și a primit tratament cu miere pe picioare și mâini. A bătut un boxer enervant în Macedonia și a creat o categorie de boxat numită „bunica”. Apoi a ajutat o capră să fete după ce ia rupt piciorul cu o noapte înainte. În Kiev s-a certat cu un preot, ca să arate că în realitate nu era preot.
-Eu am venit după ceai, unde este?
-Ups, ceaiul… Cum să îți spun mami, am uitat de el, te rog să mă ierți, spune copilul puțin jenat, dar tare nerăbdător să se întoarcă la citit.
-Ok Matei, o să te întreb ceva și vreau să îmi răspunzi cât mai serios posibil. Eventual mâine dacă vrei.
Copilul nedumerit se uită îngrijorat la mama lui. Oare s-a supărat atât de tare pentru că nu i-a făcut un ceai? Sau s-a supărat pentru că a stat prea mult cu agenda în mână și nu a ajutat la adunarea lucrurilor?
-Matei, ce spui dacă ne-am muta în această casă?
-O daaaaaaa, când ne mutăm? Îmi plăcea casa și înainte, dar acum când știu că bunica călătoare a ales să locuiască aici, acum îmi place și mai mult.
-Matei, ce-mi faci tu mine? Ști că este departe de școală?
-Termin acum a 12-a, mă înscriu la facultate și plec să cuceresc lumea cu Work and Travel prin America, așa cum a plecat bunica Lina prin Europa. Deci care departe, rânjește băiatul, mulțumit de planul expus dintr-o suflare.
-Bine Matei, dar înainte de plecarea în America tu îți aduni catrafusele și ți le pui într-o boxă de depozitare. Mă gândeam să îmi fac o bibliotecă din aceea mare, pe toți pereții iar camera ta ar fi ideală dacă tu tot pleci.
-Ai mamă, chiar așa… Lasă tu, o să fac suficienți bani în America încât o să cumpăr garsoniera de 11MP de la Cluj și o mut într-un container mai mare, să spun că am 2 camere…
Acest articol a fost scris și pentru SuperBlog 2022.
