Recunosc că am început să citesc această carte cu MARI reticențe. Eu nu prea citesc autori români. M-am ars de la C și de la C(alt c). Dar curiozitatea recunosc că a fost la cote maxime, numărul de pagini al romanului a fost punctul care m-a convins să o citesc.
Cumpărasem cartea de ceva timp. Mă tot uitam la coperta ei frumos colorată și încercam să îmi fac scenarii despre poveste. Da, citisem la un moment dat descrierea, dar disparuse ca un fum din memoria mea.
Această carte am plimbat-o cel mai mult dintre toate cărțile mele. Ce-i drept, o poveste în 560 de pagini te tot plimbă pe tine ca cititor, dar eu am fost pe dos, am plimbat cartea în Parcul Tineretului de două ori, în Parc Aventura Comana, Parc Herăstrău, Pădurea Călugăreni, Parcul de Aventură de la Cernica și Parcul Izvor. Nu mai pun la socoteală de câte ori am luat cartea cu mine și nu am reușit să citesc deloc.
Am început să citesc cartea pe 21 aprilie și chiar făcusem o postare în care spuneam că primele pagini nu m-au atras. Bine, primele câteva zeci de pagini. Apoi minunea s-a întâmplat. Un firicel de poveste americană începea să se desfășoare și m-a prins pe stilul filmelor de la Diva.
Diana Pislaru, autoarea cărții, a reușit să creeze o poveste fermecătoare și plină de culoare în romanul său „Pictează-mă în culori indiene„. Cartea îți captivează imaginația și te transportă într-o călătorie în India, oferindu-ți o privire intimă în lumea artei și a culturii indiene.
Povestea urmărește cum evoluează Evelyn McKenzie, o femeie ce se crede proaspăt divorțată. Evelyn McKenzie este o artistă talentată, care se angajează să pregătească un spectacol la un mare eveniment indian. O bună reușită îi va aduce un contract mai mult decât mulțumitor cu starurile indiene și cu cinematografia Bollywood-iană.
În roman mai apar personaje precum Tylor, fostul soț, un tip fără scrupule care ar face orice ca să iasă din căcatul în care a intrat. Consideră că banii și faima lui Evelyn sunt colacul lui de salvare.
Richard este omul care s-a purtat ca un tată cu Evelyn în ultimii 10 ani, dar îi este și omul bun la toate.
Ranveer Khan, coregraf, omul care face legătura cu India. Din acest moment, începe acțiunea romanului.
Câștigând un concurs de dans indian, Evelyn atrage atenția unui actor și mare regizor indian. Acesta îi propune tinerei să pregătească un dans în propriul stil, dar cu influențe indiene. Îi aduce în ajutor un alt dansator, dar și un foarte cunoscut actor indian, cam de o vârstă cu ea.
Și uite așa încep tachinările între tânăra americană și chipeșul indian. Încep provocări, ambiții și peripeții prin America. Reapare fostul soț care se pare că nu este încă ”fost”. Apar multe situații tensionate, atingeri aparent neintenționate și sentimente blocate.
Prima vizită în India pare o feerie, dar se termină cu o mare dezamăgire pentru Evelyn. Se crede marele proiect al lui Charan, pentru că asta a auzit de la mama sa.
Romanul are multe întorsături de situație generate de starea emoțională a lui Evelyn, fata care s-a afundat în muncă și rezultate după moartea părinților ei. Evelyn este atât de muncitoare încât acasă ajunge de cele mai multe ori numai pentru somn. Nu are timp să iasă în oraș atât de mult pe cât ar vrea prietenii ei și este mult prea morală pentru lumea în care se învârte.
Această morală o face să îl refuze la un moment dat pe Charan, imediat ce a citit un articol în presă. Dar știi ce, acea morală la care s-a gândit ea, s-au mai gândit și părinții lui Charan când au aflat că fiul lor vrea să aibă o relație cu o femeie divorțată.
Între timp, autoarea reușește să creeze o atmosferă bogată și autentică, în care cititorii pot simți magia și misterul Indiei. Cine nu își dorește să fie pe podea lângă Charan când explică semnificația culorilor în India? Cine ar vizita India și ar lipsi de la festivalurile pline de culori și tradiții deosebite?
”Prin intermediul poveștii sale, Diana Pislaru ne familiarizează cu tradițiile, obiceiurile și valorile indiene, în timp ce ne bucură cu splendoarea vizuală a acestui tărâm exotic. Fiecare pagină este îmbogățită cu nuanțe vibrante și imagini încântătoare, care te fac să simți că ești acolo, în mijlocul acțiunii.”
La naiba, nu scriu așa, l-am rugat pe prietenul GPT să îmi facă o recenzie a cărții în timp ce eu puneam de cafea. Rezultatul a fost cu totul alt text față de ceea ce am cerut, drept dovadă că nu le știe pe toate. Dar fraza de mai sus este scrisă drăguț și am zis că ar fi bună de luat.
În concluzie, stilul de scriere al autoarei este fluid și captivant, atât timp cât se ține de tipul poveștilor difuzate la Diva. Când schimbă registrul și descrie casa ultra modernă și mocromă a lui Charan, parcă pici din pat și te lovești la cap. Personajul capătă aroganță și debordează de încredere, pe când Evelyn pare că devine din ce în ce mai mică, mai supusă, mai în tradiția și morala indiană.
Ce bine că va exista și un volumul 2, sper să văd aceeași scriere fluidă și acolo. Sunt foarte curioasă să citesc cum va reuși să creeze un pod sau un zid între părinții tradiționali indieni ai lui Charan și noul cuplu interrasial format din Evelyn și Charan. Dar stai puțin, la finalul volumului 1 nu este clar dacă ei sunt sau nu împreună. Asta vom afla în volumul 2 😀
