Într-o zi de noiembrie priveam nedumerită la mamaie. Până în acel moment eu le știam de mâncare, servite cu brânză sau cu sos de roșii și usturoi. Dar prăjite? „Cine a mai pomenit paste prăjite?”
Asta era în jurnalul meu și în mintea mea de copil mic, posibil în școala primară. Acele paste prăjite îmi atrăgeau atenția prin prezența zahărului în tigaie. Aroma aceea de caramel mă făcea să stau locului în ușa micii bucătării de apartament, mai mult rezemată de chiuvetă și cu gâtul meu mic, alungit cât să văd minunea de paste ce se prăjesc cu zahăr.
„Dar de ce nu le văzusem până atunci? De ce tot repeta mamaie că atunci este momentul lor? Oare cu două zile mai devreme sau cu o lună înainte nu erau gata pastele? A făcut pastele în casă? Sigur asta era, făcuse paste în casă și trebuia să le gătească ACUM, de aceea era momentul lor ACUM, scriam eu tot în jurnal.”
Da, tot cu mintea mea de copil am gândit și asta 😀
Pastele cu zahăr și pesmet erau dulcele lui mamaie în perioada postului de Crăciun, post pe care îl ținea întreg, pe cât posibil. Deși o vedeam cum se vlăguiește pe zi ce trece, ea spunea zâmbind că se delectează din când în când cu câte o porție de dulce cu paste Băneasa și pesmet.
Uneori, când îi mai rămânea nucă de la colivele obligatorii de peste an, punea cu bucurie nuca măcinată fix la caramelizarea zahărului. Acel moment de nucă trasă la tigaie cu zahăr era ca o chemare a mea în bucătărie urmată de o ciondăneală cu mamaie pentru că îi furam nuca din paste 😛 Urma un morocănos „Du-te la Sandy Bell sau Sailor Moon ale tale și lasă-mă pe mine cu pastele astea!”
În gândul meu spuneam că „Poate să fie și mama lui Captain Planet sau Pif și Hercule, că tot nu mă dau dusă din bucătărie când se fac paste cu pesmet și nucă trasă în zahăr… Dar ar merge de minune niște Țestoasele Ninja cu pastele matale…„
Eram prea mică să înțeleg ce este postul dar îmi dădeam seama cât de lung este după numărul de porții de spaghete sau macaroane făcute cu pesmet de către mamaie. Apoi mi-am dat seama că am mai crescut în ochii lui mamaie când mă punea pe mine să fac pastele sub atenta îndrumare a ei. Am stat la bunici din clasa întâi până la final de a patra. „Trebuie să înveți mamaie, că vei ține și tu post la viața ta”, așa îmi spunea mamaie.
Așa este, am ținut și eu post la viața mea, până m-a părăsit tata. La 21 de ani. Apoi postul l-am șters din obicei, pentru că nu mai eram pregătită fizic și psihic. Pentru că pastele cu pesmet nu mai aveau farmec. Spaghete, macaroane, fusili, nefusili nu mai sunt atrăgătoare când cei dragi te părăsesc… și odată cu ei pier și obiceiuri culinare. „Scuze mamaie 🙁 „.
Ce bine că pastele Băneasa rezistă, chiar dacă eu nu le-am mai fost client ceva ani. Ce bine că ai mei copiii mănâncă paste de toate formele și culorile.
Ce bine că vine frigul, am pretext să fac paste dulci, precum cele ale lui mamaie, cu pesmet și nucă. Bine, cu nucă este impropriu spus, la câtă nucă mănâncă copiii mei, juri că sunt veverițe sau hârciogi, așa bagă în fălci 😀
Și totuși pastele cu pesmet merită să fie făcute cunoscute
Copiii mei au cunoscut-o pe mamaia mea, pentru ei Maie, atât puteau spune la 3 ani când au început să vorbească. Copiii mei au cunoscut șnițelele lui Maie, dar pastele cu pesmet nu. În amintirea lui Maie voi face și eu pastele pentru copiii mei, dar nu în timpul postului, pentru că nu mai sunt în stare să țin post. „Scuze Doamne 🙁 „
Pastele Băneasa se gătesc al naibii de ușor 😀 și de rapid 😛 , încât ele sunt gata de servit ca desert dacă mă apuc de ele după ce le-am pus copiilor în față ciorbiţa la ora prânzului. 😀
Le voi face copiilor mei paste Băneasa pentru că sunt realizate din făină de grâu dur, au o textură ideală, care nu se lipesc şi nu se rup în timpul fierberii.
De ce spun asta? Pentru că mi-au făcut copiii mofturi la masă când am avut paste lipite sau deformate la fierbere. Ce-i drept nu erau și nu aveau Gustul Băneasa, iar din acest motiv am renunțat la ele, la pastele NON-Băneasa 😀
Făcând tot soiul de combinații cu pastele, am descoperit că ai mei copii preferă spaghetele sau fusili, pentru fiecare dintre ele având un alt stil de a le mânca. Dacă spaghetele dispar repede din farfurie, fusili sunt mâncate pastă, cu pastă, cu pastă, într-un stil tacticos de zici că analizează de la gradul de fierbere, la miros și cantitatea de sos, ingrediente sau forma finală înainte de mâncare.
De multe ori glumesc când spun că am critici culinari la masă, dar des ajung să aranjez farfuria copiilor într-un plating mirobolant. Păi uite de ce ești Băneasa de mai bine de 15 ani lider pe piața românească a pastelor făinoase, pentru că sunt mame ca mine, care migălim la aranjatul în farfurie a pastelor 😛 spre mulțumirea vizuală și stomacală a copiilor.
De multe ori în deplasare, vacanțe sau în vizite copiii cer paste, că de, mama le face bune. Pastele sunt acel fel de mâncare relativ sigur, atât timp cât nu punem prea multe sosuri pe ele. Copii cer paste în deplasare de la episodul cu voma de la Vulcanii Noroioși 😀 Ba mai mult, și întreabă: „Sunt spaghetti grâu dur Băneasa?” Na. Să le mai spui ceva copiilor 😛
Având în vedere faptul că natalitatea are o tendință de creștere reprezentată de multitudinea de gemeni și tripleţi apăruți cu precădere în urma tratamentelor medicale, fabrica Băneasa nu numai că este cel mai mare și mai modern producător de paste din România și întreaga zonă a Balcanilor, dar va și rămâne pentru mult timp în topul preferințelor culinare ale copiilor și de ce nu ale studenților ce trăiesc de pe o zi pe alta fix cu bani de o pungă de spaghetti grâu dur Băneasa și eventual ceva brânză 😀
Stau să mă întreb dacă există copil în România care să nu fi mâncat măcar odată în viața lui macaroane cu brânză. Legendarele macaroane cu brânză sunt atât de cunoscute încât producătorii de mâncare congelată sau „ready to eat” s-au grăbit să le ambaleze.
Cu 2 copii mici în casă există momente când nu ai timp să gătești și bagi o congelată. Din propria experiență vă spun că pastele congelate sunt cea mai mare țeapă. Timp pentru decongelare, timp pentru gătire, 5 minute pentru răcire… adică fix timp berechet cât să faci un ceaun de paste Băneasa.
N-or fi pastele o mâncare tradițională românească, dar sunt un preparat ușor de făcut inclusiv de către copiii. Nu am scris mai sus că bunica mă supraveghea când făceam paste cu pesmet și nucă?
Când am mai crescut și eram capabilă să fac singură paste, fără să mai arunce cineva un ochi peste umărul meu, am trecut la artileria grea: paste anti frig gratinate. Cred că ar trebui să recomand aceste paste, mai ales la ce facturi se preconizează 😀 Curios și tu? Bine, scriu acum ce conțin:
*Fusilli grâu dur Băneasa 300 gr
*o căpățână de usturoi
*un vârf de linguriță cu piper măcinat, eventual mixt piper, pentru aromă mai bună 😀
*o lingură de hrean de la borcan, din acela dat pe răzătoare
*zeamă de la carne de pui sau de vită
*cașcaval din abundență 😀
Vă spun să vă fie de bine deși nu știu câţi agreați acest amestec cu degajare de căldură interioară 😛
Până la următorul articol scris vă spun că acest text a fost scris ȘI pentru SuperBlog 2022 😀
