O călătorie chiar și low-cost începe cu bagajul

O călătorie chiar și low-cost începe cu bagajul

Informarea este esenţială când pleci, nu ca mine să treci din panică în panică pentru fiecare etapă normală de parcurs în pregătirea unei călătorii cu avionul. Indiferent de destinaţie, alegerea liniei cu care călătoreşti este punctul de plecare în stabilirea bugetului.

Personal consider utile liniile low-cost. Site-ul companiei îţi dă recomandări de la bagajul cu care poţi să călătoreşti la obiecte premise sau nepermise. De la reduceri importante prin achiziţionarea online a biletului plus a opţiunii de Priority, a locului în avion sau Check In-ului.

Dar să o iau cu începutul

Anul trecut am mers pentru prima dată cu “pasărea de fier”. Copiii aveau numai 2 ani şi 6 luni. Drum lung de 6 ore. Marea mea panică era mâncarea copiilor: ora lor de lapte şi apa. Nu tu dimensiuni genţi, nu tu greutatea bagajelor. De fapt mint. Asta cu mâncarea a fost în aeroport când am văzut sistemul de verificare a bagajelor.

Povestea a început aşa:

1.Trimit soţul la un curs pentru tătici.
2 .Vine acasă cu un premiu de la curs.
3 .Panica mare. Ce Mam’Mare fac eu în Maroc cu doi copii mici?!
4. Încep pregătirile de plecare cu muuuuuuuuuuuuuult timp înainte.
5. Constat că nu am genţi suficiente.
6. Dacă o plecare la mare presupune un portbagaj plin de maşină Break, cum mă descurc eu cu două geamantane (cumpărate ulterior) şi două genţi de mână?!

Uite aşa începe operaţiunea 4.1 numită “Cântărirea hăinuţelor şi medicamentelor pentru copii de luat într-o călătorie”.

Operaţiunea 5.1: Norocul începătorului

După ce am adunat 2 munţi şi 3 coline de “chestiute” pentru copii constat că nu am în ce le introduce. Cu un buget relativ infim mergem într-un centru comercial. Am căutat produsele cu cel mai mare volum dar oarecum calitative pentru bugetul nostru. Am ales trolere din material textil pentru că acestea îţi permit să mai pui ceva chiar şi atunci când trolerul este burduşit. Cred că am citit recent acesta afirmaţie şi pe site-ul celor de la travelkit.ro la recomandarea de “trolere ieftine”. Aceştia (travelkit.ro) au în portofoliu produse ce sunt comercializate cu precădere în Europa Occidentală.

Bun. Cumpărat traiste de călătorie. Cumpărat ceva medicamente din categoria “să nu pleci niciodată de acasă fără… (de la la la z)”.

Panica de la punctul 3.1: Ce am voie şi ce nu am voie să iau cu mine în bagaje? Am sunat la firma ce organiza sejurul în Maroc crezând că ştiu regulile de bagaj pentru Maroc. Proastă impresia am avut. Am sunat în decurs de o oră la Poliţia Romană, Aeroport, Jandarmeria Romană şi la final la Poliţia de Frontieră. Asta legat de medicamentele de prevenţie. De, fiind la prima plecare nu am ştiut ce am voie şi ce nu.

Punctul 2.1 începe să devină costisitor: Asigurare călătorie + asigurare bagaje+ cumpărat două trolere+pastile de prevenţie+ paşapoarte provizorii. Asta tot din categoria “nu ştiam de unde că îmi iau informaţiile corecte”.

Vine ziua 2.2 în care se începe călătoria către Maroc. Încă o mare agitaţie legată de obiecte permise sau nu în avion. Adică panica cu lichidele. În aeroport am citit tot felul de restricţii, recomandări, de taxe şi dimensiuni.

Dacă am trecut de 6.1 acum aveam un nod în gât legat de greutatea bagajelor căci nu garantam acurateţea cântarului de bucătărie. Nu pot să vă spun ce spaimă am tras când am fost trasă pe stânga cu copilul în braţe şi cu indicaţii că ar fi ceva în neregulă cu geanta în care era laptopul din cauza unui praf suspect găsit de un scanner. După un control corporal şi un test special pe laptop în privinţa prafurilor am fost lăsaţi să trecem.

Notă personală: nu mai răzuii locuri peste laptop cu o seară înainte de a merge la aeroport, banii se muncesc, nu se câştigă!!!

Trecem şi peste acest hop şi ajungem în sala de aşteptare destinată cursei noastre aeriene. Începem să ne dăm seama de incomoditatea bagajelor. Copiii nu au stare iar trolerele, geanta de laptop şi încă două genţi de mână pentru voiaj devin pietre de moară.

După mai bine de o oră de aşteptare se anunţă îmbarcarea. Avem prioritate fiind printre cele 3 familii (ţăcănite) cu copii. Observ un cadru în dreptul ghişeului de îmbarcare în avion şi iar mă panichez că 6.2 îmi va da bătăi de cap la bagajul de mână. Nu ştiu cum, dar nici nu am fost băgaţi în seamă cu bagajul dar alocarea locurilor în avion a fost de neimaginat. Locurile erau împrăştiate prin tot avionul. Cu amabilitatea călătorilor am reuşit să reunim familia. Cred că faza cu locurile a fost din vina liniei low-cost sau a faptului că nu a cerut nimeni pentru noi, cei ce am câştigat acest voiaj locuri apropiate.

Ce am învăţat din acesta experienţă?

 

bagaje de mana pentru avion

Păi în primul rând am reţinut faptul că trolerele şi genţile de vacanţă pe care le poţi utiliza în transportul feroviar sau rutier nu sunt acceptate în călătoriile aeriene, unde fiecare centimetru trebuie să fie bine gândit şi utilizat.

Am reţinut că un troler din material textile este mai maleabil în transport şi se deteriorează mai greu dacă este transportat corect.

Un bagaj de călătorit cu avionul se măsoară pe exterior, incluzând mânerele ridicate şi roţile.

aero-hard-4-roti-plane-1-768x768.jpg
Bagajele de mână din avion este recomandat să aibă maxim două roţi “îngropate” în structura genţii.

În funcţie de mobilitate, de uşurinţă de a căra sau transporta genţile de voiaj, îţi poţi alege troler, geantă de mână, geantă de umăr sau un ghiozdan.

Mare atenţie la firma cu care călătoreşti. Fiecare are regulile ei în privinţa dimensiunilor, a taxelor de transport, a suprataxelor, a regulilor de călătorie.

De exmplu:

Dimensiunea maxim acceptată de liniile low-cost pentru un bagaj de mână este de 55x40x20  cm dar cu titlul de Priority, ceea ce presupune o taxă la liniile Ryanair şi Wizz Air.

Dimensiunea standard de 40x30x20cm este acceptată gratuit la bordul avioanelor.

Bebelușii cu vârsta până în 2 ani beneficiază de un bagaj de cală gratuit în locul celui de mână la compania Blue Air. Ai mei nu se încadrau însă au fost obligaţi să stea treji fiecare pe locul lui, mai ales la decolare şi aterizare.

Pentru a evita multiple neplăceri este recomandat să se consulte site-ul liniei aeriene cât mai des în preajma călătoriei.

Având în vedere că liniile aeriene nu fac curse atât de dese precum un tren sau un microbuz pe o anumită destinaţie, consider că ofertele companiilor low-cost sunt combinaţia potrivită de servicii pentru durata efectivă a transportului.

Încă nu am avut ceva de obiectat liniilor de transport. Micile mele observaţii ţinând mai mult de capacitatea de organizare a oamenilor când se îmbulzesc călătorii la ghişee.

Sper că v-ați delectat cu textul meu dar voi să nu faceși ca mine.

Acest articol a fost scris pentru proba 3 din SuperBlog 2019

Un gând despre „O călătorie chiar și low-cost începe cu bagajul

Lasă un răspuns