Iunie, fantoma stațiunilor Jupiter și Vama Veche

     Anul acesta nu speram să văd marea. Cel puţin până să primesc un mesaj de la hotelul F la care am fost cazată anul trecut. Mesajul conţinea o ofertă de Rusalii convenabilă ca preţ, dar goală de beneficii. Practic aveam numai cazarea, ceea ce acum nu îmi mai era de folos.

Şi uite aşa am început să caut oferte pe Trivago şi alte săitulețe asemănătoare. Hotărâsem că nu mai vrem Eforie şi eram deschişi la toate opţiunile de staţiuni. Căutam hoteluri de 3 stele „prietenoase cu copiii”. Apoi am ales cameră dublă matrimonială cu pat suplimentar şi ulterior am adăugat mic dejun în varianta bufet suedez.

     Ce am ales la final? Hotel Delta 3 stele, Staţiunea Jupiter, cost cazare 3 nopţi+mic dejun+parcare pentru doi adulţi şi doi minori 405 lei.

       Ce „am primit”:

hotel delta jupiter* O cameră micuţă.
*Patul suplimentar nu avea lenjerie pe el, numai cuvertură.
*Nu au fost montate grilajele de protecţie promise. În realitate, am primit numai un grilaj în formă de L ce se punea sub saltea, rezultând o mică inclinarea a saltelei.
*Mobilierul slab calitativ şi realizat din placaje subţiri. Unul din dulapuri avea toate sertarele „firave” şi greu de închis corect. A rezultat nefolosirea lui.
*Uşa de plasă de la balcon avea o bară pe mijloc care tot cădea. Am ales să nu o mai punem deloc.
*Balustrada de la balcon era poziţionată mult mai jos decât mă aşteptam, mai ales într-un hotel recomandat familiilor cu copii mici.
*Pentru întins rufele aveam agăţată de balustradă o sârmă neagră. M-am simţit ca acasă (ironic vorbind) în Ferentari 🙁
hotel delta jupiter

 

 

*Duşul (o pară de duş+robinet, încadrat în 3 pereţi cu o distanţă de maxim 1 metru între ei) era delimitat de zona toaletei printr-o simplă perdea de plastic.

 

 

*Acces la locul de joacă îngrădit pentru copii. Destul de impresionant acesta. 🙂

 

*Refuzul unui bucătar de a scoate dintr-un preparat hribile, pentru că îi strică reţeta. Eu fiind dispusă să plătesc preţul întreg pentru restul preparatului 🙁

BONUS- UN HURUIT DE ZILE MARI DE LA SISTEMUL DE VENTILAŢIE/AERISIRE/TOALETĂ… Acest zgomot de fundal m-a ţinut în tensiune toată perioada cât am stat în cameră. Somnul meu a fost orice numai odihnitor nu 🙁

Ce cred că am plătit de fapt în aceşti 400 de lei:

– O recepţie maaaaaaaaaaaaaaaaare
– Îngrijirea celor două bazine exterioare amenajate (FRUMOS CE ESTE DREPT 🙂 ) cu nuferi şi peşti coloraţi

hotel delta jupiter
– Îngrijirea acvariului din recepţie
– Un culoar (placat cu marmură şi pietre de rău, ESTETIC FOLOSITE) de trecere de la recepţie către restaurant şi/sau şosea

Ce am achitat suplimentar:

*parcarea 4 lei/zi
*serviciul de spălare hăinuţe (pentru copii) 10 lei
*şezlongurile, umbrela şi măsuţa de pe plaja „mare” 40 lei

Ce nu am putut să folosesc:

-wi-fi-ul
– Locul de joacă pentru copii de pe plajă (nu era amenajat)

plaja copii hotel delta iunie
– Piscinele pentru copii de pe plajă (nu erau amenajate)
– Zona calculatoarelor cu conexiune la internet
– Terasă/bar/grătar (de fapt habar nu am…) de pe plajă (nu era amenajat). Se vedea o structură de lemn şi un fel de bar din piatră/marmură

plaja copii hotel delta jupiter iunie
– Creşa (urma să se deschidă pe data de 10 iunie odată cu deschiderea Hotelului California).

Alte zone din incinta hotelului la adresa cărora nu ştiu să spun nimic:

*Pizzeria
*Zona de piano-bar din recepţie

Zone ce nu sunt estetice:

*parcarea
*spaţiu verde (lat de vreo 4 metrii şi lung cât hotelul) ce se vedea de pe balconul camerei
*priveliştea de la geamul etajului (cred că era acoperişul recepţiei) părea o trecere între două nivele.

Trecând de la subiectul „hotel” la cel numit „staţiune”, pot spune sincer că am avut o stare de nedescris. Mă simţeam tristă, părăsită şi stingheră într-un loc unde ştiam că vizitatorii mişună ca furnicile.

    Străzi goale, pe alocuri ocupate de utilaje de construcţie, camioane/dube de aprovizionare şi bucăţi dintr-un parc de distracţii.

      Porţiuni de plajă neamenajate, două minimarket încă în stadiul de aprovizionare dar funcţionale. O farmacie şi o terasă funcţionează la program întreg. Am mai văzut o pizzerie mereu goală, 3 buticuri cu de toate şi nimicuri şi un spaţiu pentru un viitor Mega-Image cu anunţ de angajare.

     Din când în când mai vezi părinţi ce plimbă căruciorul copilului, sau oameni ce merg la autobus. Cel puţin asta s-a văzut din zona unde eram noi cazaţi.

„Mi-am vizitat” Vama

Deşi este numai a cincea oară când o văd, îmi produse o stare de linişte, de comoditate cu toţi răzvrătiţii ei, cu cei 2,1 beţivi ce dorm liniştiţi 🙂 cu capul pe bordură şi cu magazinele de suveniruri.

     Fiecare vizită a mea în Vamă a avut altă semnificaţie dar agitaţia era la ea acasă. Acum, când copiii mei au văzut staţiunea pentru a doua oară, aproape totul era închis. O linişte ciudată şi o senzaţie de părăsire am simţit. Cu toate acestea, plaja era aproape pustie.

Un cuplu dormea buştean. Ea pe un şezlong, el pe prosop lângă ea. Doi tovarăşi de pahar şi burtihan purtau o discuţie aprinsă la vreo 7 şezlonguri mai încolo. O tanti (ţăcănită) a încercat să se bage în seamă cu mine şi copiii dar nu i-a prea mers 😛 . Plaja aproape curată, ici şi colo se mai iveau un muc de ţigară sau un pahar de plastic, dar aproape insesizabil.

    34984286_10155215535891612_5698833251401990144_n.jpg

 

 

Timpul a fost numai bun de explorat. Am căutat pietre şi scoici şi am făcut găuri în nisip. Copiii s-au căţărat pe şezlonguri şi s-au ciondănit pe te-miri-ce. Un nor ne-a grăbit plecare din Vamă, dar nu înainte de a profita de singurul magazin de suveniruri deschis. Mi-am luat un bibelou/coral lipit aproape inestetic pe o bucată de lemn pe care scrie cu negru „Vama Veche”. Simpatic de neprofesionist făcut bibeloul meu 😛

 

 

 

 

 

      Am ajuns repejor în Jupiter la hotel. Am schimbat copiii, au făcut nani şi apoi am plecat la masă la Terasa Barina. Personal drăguţ şi prietenos cu clienţii de 2 ani care fug printre mese şi adună cutiile de şerveţele sau solniţele de pe mese 😛 . Nu pomenim episodul de vomă al lui bebe Alin 😀 care nu a avut legătura cu mâncarea lor. Ba din potrivă, au mâncare liniștită. După ce mi-am mîncat porția de pui de baltă, au stat cuminței în burtică 😛

Când am plecat din staţiune spre casă, am trecut şi pe şoseaua principală din Eforie. Acolo se vedea activă “zona de cumpărături”. A se înţelege magazinele de la şoseaua principală. Un Supermarket, magazine cu haine sau produse estivale erau deschise şi poziţionate unul în continuarea celuilalt. Nu am reţinut bănci, farmacii, terase. Singurul lucru pe care îl regretam erau buticurile cu fructe de mare de pe faleza staţiunii Eforie Nord.

Această mini-vacanță a fost ciudată. Nu am simţit că am mers la mare. Am simţit că m-am păcălit pe mine. Nu ştiu dacă în viitor voi mai alege luna iunie pentru vacanţă la mare. Sunt un om de oraş, ce face “băi de mulţime”. Promit să mă gândesc mai bine data viitoare când voi vrea să mai plec în vacanţă.

 

Lasă un răspuns