Însemnările Damei De Silicon-RECENZIE

Multe cumpărături le fac impulsive. Mai ales pe site-ul Libris.ro când se anunţă ziua cu transport GRATUIT. Prefer să mai cumpăr o carte pentru mine sau 2-3 pentru copii. Da, aşa de ieftine sunt cărticelele de colorat.
Printre ultimele cărţi cumpărate se numără şi cea scrisă de Danut Ungureanu, scoasă de Editura Nemira în anul 2014. “Însemnările damei de silicon”, căci despre ea este vorba, este o carte actuală, plină de personaje descrise caricatural.

Autorul a fost minuţios şi a reprezentat fiecare clasă socială, ba şi maidanezii ca bonus.

Personajul principal al cărţii este o păpuşă gonflabilă, dar cu sentimente, nedumeriri şi un comportament mult prea frumos pentru traseul ce îl are de parcurs în viaţa ei din carte.

Iniţial, când am văzut titlul cărţii, mă gândisem la o femeie cu ceva intervenţii estetice şi cu implanturi masive sau repetate de silicon. Ce-i drept, şi fotografia de pe coperta cărţii m-a derutat. Am crezut că voi găsi poveşti deocheate despre cum şi-a procurat banii de silicon sau trăirile ei în urma operaţiilor. Nu a fost aşa. Autorul s-a gândit să dea viaţă unei bucăţi de latex cu cod de bare. A personalizat-o atât de bine, încât alţi participanţi la poveste nu se gândesc că nu este reală, iar cel ce ştie, nu îl deranjează la câte ştie să facă “bucăţica”.

O altă primă impresie desfiinţată de autor a fost faptul că nu este un soi de memorii, ci mici relatări făcute de reprezentanţi ai claselor sociale, de la cerşetor la senator, de la portar la maidanez, de la aurolac la peşte sau poliţist.

Nu au scăpat de ironizare în această carte partidele politice, primarii, aurolacii, smardoii, vânzătorii de la sex shop-uri sau alte păpuşi gonflabile.

În realitate, povestea frumoasei de silicon poate să fie a oricărei fete frumoase, cu ten curat, corp firav, ce are aspiraţii de modeling, dar cu o personalitate foarte naivă.

În cartea “Însemnările damei de silicon”, Ziliconda, frumoasa păpuşă, pleacă din vitrina unui magazin unde era manechin pentru haine. Ajunge într-un sex shop, apoi la un artist, la un peşte, politician, ca apoi să ajungă o umbră pe cer, unde şi-a început un ultim al ei drum după zborul din închisoare. Atunci săvârșește o ultimă faptă bună, apoi se ridică atât de sus pe cer, încât formele ei se confundă ba cu o pasăre, ba cu un delfin, ba cu un nor pufos şi luminos. O merita şi ea un “zbor de veci” uşor şi relaxant, tare mult a mai pătimit fata-păpuşă. A fost vulcanizată cu frunze alese, umflată cu puterea unui sărut, arsă cu ţigara, folosită ca menajeră şi slugă sau ca femeie pe centură.

Frumoasa Ziliconda îşi păstrează aspectul, dar în final îşi schimbă vocea şi atitudinea. Începea să iasă la iveală “curva de profesie” ce le taie drăgălăşenia celor ce îi are în preajmă în secvenţele din închisoare.

Sper că nu v-am zăpăcit prea tare. Sper să o citiţi şi să o apreciaţi la adevărata ei valoare. Cartea este un portret tragicomic al zilelor noastre.