#DPT 20 CUM SĂ SCRII UN TEXT BUN

O nouă ediţie DPT a avut loc la Cartier Hub. Persoane dragi şi feţe noi am văzut şi de acesta dată. De fiecare dată reuşesc să asociez icon-ului virtual un om, o personalitate total diferită de ceea ce se afişează în online-ul înşelător.

Acum a fost momentul când am descoperit omul din spatele blogului Mari şi mici, dar şi Mămica Zburătoare. Colegă de rând mi-a fost Ioana Vlad. Spun de rând pentru că am ales şi la acestă ediţie să stau pe un puf, dar de această dată mi-am adus de acasă un clipboard pentru o scriere mai comodă.

Acest curs îl aşteptam cu mostre de scriere, de fantezisme şi cu cuvinte cheie. Cu analizat de bloguri şi estimat cam pe unde se alfă în drumul spre o scriere bună/productivă. Nu a fost aşa, dar a fost în alt fel interesant. A fost un fel de lecţia schiţă. Pe acest concept s-a bazat tot evenimentul. De aici am dezvoltat şi am redus unde a fost nevoie.

Schiţa principală a fost următoarea:

1. Ideea – vine de la oameni – are personaje şi acţiune
2. Documentarea
3. Structura/Focus – aleg perspectivă din care spun povestea: a) producătorului
b) a muncitorului
4. Scrierea-tehnici
5. Rescrierea

Fără să urmez un curs efectiv de scrire, am făcut fără să îmi dau seama Pasul 5. Încă de când am fost plecată în Maroc am observat că scrierea ciornei pe hârtie şi apoi transcrierea pe laptop îmi oferă o oarecare economie de timp, asta dacă ştiu tema abordată.

La partea cu transcrierea făceam şi RESCRIEREA, vrând-nevrând. Ceva nu îmi suna bine la o nouă recitire sau ordinea ideilor puteau fi schimbate. Şi… de ce nu să mai tai câteva aberaţii pe lângă subiect.

La acest curs am primit şi câteva recomandări de cărţi. Eu am ales numai titlurile în română:
“Cum să scriem bine”
“Creatorul de hituri” – carte despre comportamentul consumatorului.

Prin discuţii s-a ajuns la întrebarea „pentru cine scriu acest material?„.

Variantele spuse din sală au fost următoarele: – pentru mine
– pentru public
– pentru client.

A urmat întrebarea firească “De ce scriu”, urmată de răspunsurile:
pentru bani
terapeutic
de plăcere
pentru copil
pentru validare
pentru educarea publicului
de nevoie
de frică.

Au urmat conexiunile

În funcţie de scopul pe care mi l-am propus, ştiu pentru cine scriu -> în acest context publicul este cel mai important, îl influenţezi pe cel care citeşte.

Dar munca de blogger despre ce este? Noi eram prezenţi la un curs despre scrierea creativă. Răspunsul a venit imediat:

“Munca de blogger este despre comunitate. Brandurile te caută pentru comunitatea ta. În momentul când scrii pentru client, rişti să îţi pierzi comunitatea.”

Cu toate acestea, un blogger este mai mult realist decât creativ şi a rezultat următoarea întrebare. “Unde ne documentăm?” Variante oferite au fost:

– Cărţi
– Persoane
– La faţa locului
– Site-ul oficial
– Dacă a mai scris cineva pe acest subiect
– Din experienţa personală.

Undeva între notarea ideilor din prezentare şi scrierea temei din sală am pierdut câteva conexiuni şi am rămas cu nişte liniuţe…

Structura

*Nimic nu trebuie!
*Mesaj mai concret pentru că cititorului îi este greu de înţeles articolul dacă este abstract.
*Dacă am trecut printr-o experienţă ni se pare că suntem mai valizi şi mai experimentaţi în tema respectivă. (Notă pentru mine: ce dacă eşti mamă de gemeni şi ai avut numai relaţii eşuate până în prezent, TACI CĂCI EŞTI O FRUSTRATĂ!)

Undeva pe acest drum al scrierii, trebuie să inserăm şi creativitatea, misterul şi bomba de informaţii care să îl atragă pe cititor. Treaba mea este să cobor să îl iau pe cititor cu mine şi să reconstitui povestea împreună cu el, să vorbesc pe limba lui.

Factoring… ehe… uite un termen de care habar nu aveam dar am învăţat la acest curs şi despre el.

“Contractul de factoring sau facturaj este un contract comercial de creditare la care participă o societate specializată (societate bancară sau o instituție financiară specializată) în încasarea de facturi, denumită factor, și o societate comercială furnizoare de produse sau servicii, denumită aderent. Aderentul urmărește să-și încaseze prețul facturilor înainte de termenul de scadență, iar factorul urmărește să obțină un beneficiu, de regulă un anumit procent din facturile pe care le decontează în avans. În activitatea de factoring ia parte și beneficiarul (clientul) care va fi notificat că trebuie să plătească factura la scadență factorului. Companiile de factoring se mai ocupă și de administrarea și managementul facturilor clienților, precum și de asigurări împotriva riscurilor de neplată a debitorilor.[1]” Sursa wikipedia.org

O alta lista cu posibile titluri pentru articole este urmatoarea:

1.Nume
2. Tu/adresare directă
3. How to
4. Titluri normale (cuvinte cu impact care duc la emoţii)
5. Întrebare

Un top al articolelor virale sau cât mai citite este „Topul emoţiilor virale”:

1. Umorul
2. Pofta/ce îţi plouă în gură
3. Misterul – ceea ce stârneşte curiozitatea
4. Succesul
5. Autoritatea – expertiză, influenţă
6. Viciul-ieşirea din zona de confort
7. Alerta-soluţie?
8. Siguranţa-trust în eng

A… şi mai este acea mică MARE diferenţă între Online şi Offline, conform desenului de mai jos.
Offline– totul este în contradictoriu cu realul
––––––––––––––––––––––––––––––>
Online- frica, revolta, bn- breaking news, alerta

Spre final am auzit şi puţin din ceea ce îmi doream să aud de la început: tehnici de scriere. Prima amintită a fost „Tehnica colajului”.

Două lucruri aparent fără legătură pe care le ambalezi sub aceleaşi principii.

Tendinţa bipolară… ups, iar am pierdut ceva pe drum 😀

„Suferă de comparaţie” cred că este o boală general valabilă pentru bloggeri începători. Asta până ne vin minţile la cap sau ne băgăm picioarele în gura lumii.

La capitolul recomandări, ni s-a spus că timpul ideal pentru scris este timpul prezent.

Cele 15 minute de scris pe zi pot face minuni. Aici cred că am prins ideea şi funcţionează pentru mine, cel puţin momentan.

Dar… şi lăsarea manuscrisului o perioadă pentru dospit/odihnit/uitat de către creier şi apoi reluat pentru citit şi rescris.

În ciuda voinţei tale, cartea are voinţa ei.

În online experienţa cititului trebuie să fie plăcută.

Cam asta a fost partea cu scrisul, dar urmează partea cu mâncarea. Servită direct de la restaurant şi pregătită pentru noi. Cu puţină cărniţă şi cremă de brânză sau numai bruschete şi cremă ceva de măsline pentru cei vegetarieni sau ţinătorii de post. Bucate alese aş spune, iar restaurantul cu pricina este Restaurant Piaţa Negustorilor.

Ca parteneri ai evenimentului au fost Techir

The Storytailors
Cartier HUB

Până la următoarea întâlnire… trebuie să văd cum îmi dreg busuiocul pe blog. Luna aceasta nu mi-a ieşti targetul de articole propus şi mă simt tare dezamăgită 🙁