Am mai scris eu într-un articol trecut că sunt certată cu apa de băut. Ceva sechele psihologice nu îmi dau pace. Chiar şi în miez de vară, cu 40 de grade afară, eu nu ştiu dacă consum două căni de apă pe zi. Ştiu că nu fac bine, dar se pare că într-un mod ciudat, eu funcţionez aşa, cu mici ghionturi de la rinichi.
Am început să consum mai multă apă pe timpul sarcinii, obligată de către medic. Mă simţeam ciudat şi simţeam cum mă umple pe dinăuntru, cum mă invadează. Era precum elefantul acela centenar care a ţinut minte călătoria aceea în turmă de când era un bebe elefant.
După naştere, iar am scăzut cantitatea de apă, fără să îmi dau seama. Însă acum apăruse goana după o apă bună pentru bebeluşi. Zeci de păreri, cu zeci de mărci, ambalate cât mai evident şi mai promiţător. Grupurile de mămici vuiau precum Gara de Nord, iar eu eram agăţată de un mare semn de întrebare.
În general, doctorii ar trebui să vorbească aceeaşi limbă medicală. Uneori, pe unii îi uneşte numai recomandarea de apă. Când am fost la Alfred Rusescu cu copiii la unul din controalele obligatorii de prematuritate, doctorul m-a întrebat dacă sunt hrăniţi copiii şi ce apă folosesc pentru prepararea laptelui praf.
Atunci am auzit pentru prima dată de Aquatique. Mi s-a spus scurt că este potrivită pentru laptele bebeluşilor numai pentru că are un conţinut scăzut de minerale, 120mg/L.
Greu am reuşit să potolesc copiii în acea cameră în care eram îngrămădiţi 7 bebeluşi plus părinţi şi însoţitori. Bine totuşi că nu au fost afectaţi gemenii mei de retinopatie de prematuritate.
Alt doctor, aceeaşi apă
Vizitele la pediatru ne-au arătat de fiecare dată ceva nou. O cremă, un șamponel, cereale, dar mereu aceeaşi apă Aquatique, recomandată de Societatea Română de Pediatrie. Societatea confirmă faptul că apa oligominerala Aquatigue poate fi folosită ca atare sau pentru prepararea hranei bebeluşilor şi copiilor.
Când am înscris copiii la creşă, doamna asistentă a avut grijă să ne spună că a obţinut un contract de sponsorizare pentru apa de consum a copiilor. Ea crede că au făcut alegerea cea mai bună, având în vedere faptul că este o apă minerală naturală românească, ce îşi are izvorul în inima Munţilor Carpaţi, la o altitudine de 1100 de metri. Afişul cu Aquatique trona mare la ieşirea din creşă, pentru a confirma cele spuse de asistentă.
După ceva timp, apare în presă ditamai scandalul legat de apele minerale, de eticheta mincinoasă şi de răul pe care îl poate face organismului consumul în mod excesiv de apă plină de reziduri şi alte cele greu de înţeles în termenii lor specifici. Iar vuiau mamele, babele şi cloanțele legat de apă şi ape. Numai Societatea Română de Pediatrie rămânea ferm pe poziţie cu recomandarea apei Aquatique, ce are o compoziţie echilibrată de 104 mg/L.
Mă calmez puţin, apoi o iau de la capăt cu stresul hidratării corecte. Odată intraţi în colectivitate, copiii au luat şi gastroenterite, de m-au secat pe mine la suflet. Prima gastroenterită m-a dus până în pragul depresiei. Nu înţelegeam de ce copiii mei cereau apă după apă, deşi ei nu mâncau nimic. Greu am priceput că ei sunt alcătuiţi 50% din apă şi aveau nevoie să completeze ceea ce eliminau datorită virusului.
Trece gastroenterita, vine operaţia de polipi. Pe holurile Spitalului Budimex vedeam afişe cu Aquatique. Doamna doctor după operaţie ne vizita în salon şi ne recomandă să le dăm apă cât mai multă dacă cer, pentru că Aquatigue este o apă ce provine din zona protejată a Parcului Natural Bucegi, Rezervaţia Naturală Abruptul Prahovean.
Trece timpul, schimbăm creşa. Alte reguli, alte îndatoriri. Aici avem obligaţia să aducem un bax de apă prin rotaţie. Aceeaşi apă Aquatique, recomandată de Asociaţia de Pediatrie.
Recent, îmi vine soţul acasă cu o surpriză de proporţii: o excursie în Măroc. Singurul lucru care mi-a lipsit acolo a fost apa românească. Am simţit acest lucru la întoarcerea în ţară, când am fost servită în avion cu apă Aquatique. Era acel elefant ce îşi croia drumul înapoi în măruntaiele mele.
Deci numai lipsa unei ape bune te poate face să îi duci dorul.
