Salutare,
Să mă prezint întâi:
Numele meu este Georgiana, sunt soție, mamă de gemeni și blogger împrăștiat pe 3 bloguri. De ce împrăștiat? Pentru că am vrut să arăt mai mult de fiecare dată și am creat câte un blog nou. Practic au fost 5 bloguri (deci și mai împrăștiată 😀 ) dar, cu timpul m-am semi-auto-tratat fără să îmi dau seama și am rămas la 3:
De la sex la dragoste
Ordine sau dezordine
Pentru mame de gemeni
Conștientizarea stării mele de deficit de atenție
Primul semn a venit din direcția copilului care merge la logoped. Doamna logoped a întrebat dacă are un deficit de atenție diagnosticat și ne recomanda un consult de specialitate.
O lipsă de concentrare pe activități văzusem și eu la băiat dar nu am mers cu gândul mai departe, punând totul pe ideea că este copil și vrea mereu să se joace, fugindu-i ochii de la o jucărie la alta.
Semnul doi a fost la mine când am început să citesc cartea scrisă de Gabor Mate (Minţi împrăştiate. Originile şi vindecarea tulburări de deficit de atenţie.) pentru a înțelege mai bine comportamentul copilului meu. Acolo, în carte, a fost un paragraf care m-a pus pe gânduri rău. Suna cam așa:
𝔸𝕔𝕖𝕒𝕤𝕥ă 𝕥𝕦𝕝𝕓𝕦𝕣𝕒𝕣𝕖 𝕕𝕖 𝕕𝕖𝕗𝕚𝕔𝕚𝕥 𝕕𝕖 𝕒𝕥𝕖𝕟ț𝕚𝕖 𝕖𝕤𝕥𝕖 𝕠 𝕔𝕠𝕟𝕤𝕖𝕔𝕚𝕟ță 𝕡𝕤𝕚𝕙𝕠𝕝𝕠𝕘𝕚𝕔ă 𝕒 𝕧𝕚𝕖ț𝕚𝕚, î𝕟𝕥𝕣-𝕦𝕟 𝕒𝕟𝕦𝕞𝕚𝕥 𝕞𝕖𝕕𝕚𝕦, î𝕟𝕥𝕣-𝕠 𝕒𝕟𝕦𝕞𝕚𝕥ă 𝕔𝕦𝕝𝕥𝕦𝕣ă.
Această idee m-a făcut să mă gândesc dacă nu cumva am și eu această tulburare și am favorizat apariția ei și copiilor mei. Ca o glumă, mulțumesc lui Tuamne- Tuamne că fiecare ființă este diferită și a rezultat din nefericire un singur copil cu deficit de atenție și hiperactivitate.
Continuând lectura cărții lui Gabor Mate mi-am explicat unele comportamente din trecut pe care le mențin și în prezent. Ca o concluzie mereu m-am considerat modestă și chiar mediocră în activitățile mele. Am vrut mereu să demonstrez că pot mai mult, iar în consecință am creat 5 bloguri. Am renunțat la câteva activități și bloguri când am conștientizat burnout-ul. Dar, tiparele create când am început să mă simt mediocră încă se mențin:
*încă mai caut să îmi ocup mintea cu ceva când lucrez ceva mecanic
*încă mai caut live-uri, podcast-uri sau audiobook-uri pentru dezvoltare personală și cu precădere către organizarea timpului, căci mă consider tare dezorganizată
*pentru că mereu rețin mecanic ceva și sfătuiesc bine pe alții, dar eu nu aplic
*pentru că niciodată nu mă încumet cu bucurie la o activitate de mare durată, dar, din rușine față de alții ajung să accept,
*acum conștientizez de ce am numit blogul „Ordine sau dezordine”, pentru că fix aceasta este starea mea.
Când intervine VOXA în viața ea?
Păi fix când lansează Spring SuperBlog 2022 o provocare către bloggeri. Cum respir blogging prin toți porii și mă simt mândra posesoare a nu mai puțin de 3 bloguri, mă înscriu în competiţie și îmi creez cont pe VOXA.
Prima panică. Dar pe bune, cu șoc chiar. Cărți cu durata de 12 ore?!
Reacția mea: Păi 12 ore nu mai fac nimic? Dar ce vor mânca copiii? Dar cine mai face curat la pisici? Rețineți, după copii vin pisicile, nici nu am menționat de soț 😛
Panica cu numărul 2: Clar nu este de mine, am prea multe de făcut! Apoi în secunda 2 am închis aplicația și telefonul cu totul. Am început să mă gândesc că îmi va da efectul de Netflix: cu cât ascult mai mult, cu atât vreau mai mult, dar, nu voi mai face nimic în afară de acest ascultat. Asta bazându-mă pe ideea că dacă tot este mare cartea audio, măcar să fiu atentă la ea.
Cu astea în minte m-am și îndepărtat de telefon. Dar, indiferent ce făceam îmi frecam mâinile și trosneam degetele. Mă tot gândeam dacă nu cumva am fost prea categorică și nu am lăsat o șansă aplicației să văd ce poate.
Trebuie să recunosc că arată bine pe ecranul telefonului aplicația. Acel negru de fundal scoate în evidență coperțile cărților atât de frumos create și colorate.
Categoriile, 15 la număr, sunt și ele reprezentate prin dreptunghiuri colorate distinct cu text alb.
Am început firav să răsfoiesc aplicația și am văzut multe cărți fix pe partea care mă interesa și anume management și productivitate(impulsionată de starea mea de ființă mediocră și deficit de atenție).
Am început să ascult o carte scrisă de un autor japonez, dar, după ceva timp am renunțat. Iar am închis aplicația și am renunțat iar la ea. Dintr-o durată de 5 ore și ceva am asculta aproximativ 2% din carte. 🙁
A urmat o perioadă în care pur și simplu am uitat de carte și aplicație până în weekend când am vrut să le pun copiilor seara povești la culcare, timp în care eu mă ocupam de un munte de haine. Dar copiii au protestat vehement, cum să nu le citesc eu, să nu stau lângă ei.
Iar am renunțat și am închis aplicația. Mă ofticam pentru că erau cărți pe care m-au rugat să le cumpăr la următoare comandă de cărți.
Iar am lăsat aplicația până luni când am zis că este cazul să o iau cătinel, cătinel către o carte cu o dimensiune mai mică. Până miercuri la prânz ascultase deja cartea 24 de ore, scrisă de Florin Roșoga și Cum să obții prosperitatea, scrisă de Deepak Chopra. Dar cum?
Fix în reprize de câte 10-15 minute, apoi puneam pauză și îmi vedeam de treabă. Ba mai mult, am trecut și la etapa în care făceam ceva și ascultam mici fragmente din carte. Nu de alta dar o persoană cu deficit de atenție nu poate asculta prea mult timp ceva. După o perioadă de răbdare totul se transformă în zgomot de fond și pierde și fărâma de interes pentru ceea ce a ascultat. 🙃
Marți seară, fix la ora de culcare îmi aduc aminte că plodul cu logopedie are o temă de făcut: să coloreze pe o planșă imaginile care conțin litera S. Mare tragedie cu mine. Nu și nu și nu! Apăi vine domnu soț cu un calm cred că adunat de pe toată strada și cumva convinge copilu să coloreze. No amu, eu cu frate-su geamăn ce să fac? 🤔
Păi pun poveste, îl iau în brațe și îi pun și pisica în poală. Trag pătura pufoasă pe noi și îi bag o cască în urechi. Copilu întoarce capul mirat la mine, dă să spună ceva dar îi pun mâna la gură și îi fac semn: „Șșșșș, secretul nostru! Să nu audă Denis.” Copchilu râde pe înfundate, se cuibărește mai bine în brațele mele și tace mâlc.
Cu chiu, cu vai termină celălalt copil tema pentru logopedie și cască ochii la noi, cei din pat. Supărat că suntem în patul lui, dă să protesteze, dar în două mișcări îl expediez pe copilul din brațe în patul lui de sus și iau repede în brațe copilul supărat, scot căștile de la telefon și las povestea să meargă mai departe.
Puțin nedumerit, proaspătul copil cuibărit cască ochii mari și îmi spune că el nu înțelege despre ce este vorba. Îi arăt ecranul telefonului cu coperta cărții în aplicația VOXA și se calmează.
Copilul din patul de sus se zgâiește la noi apoi brusc se oprește. Ups, s-a terminat capra din VOXA. Ok, fuse bine până la urmă. Prima poveste ascultată integral în plicație.
Dar vine ziua de miercuri când duc copilul la logoped. Cât timp el este la ședință, eu merg la supermarket pentru cumpărături. Dar acum eram pregătită de acasă cu căștile și îmi selectasem deja o altă carte. Cred că este cea mai interesantă carte din genul ei pe care am ascultat-o vreodată.
Trebuie să recunosc că nu aș fi cumpărat cartea neam, dar na, când mi s-a dat ocazia să testez aplicația VOXA, am zis de ce nu acum, când am ceva timp, dar nimic important de făcut.
Trebuia să mă vedeți în magazin cum alegeam cartofi de la raionul de legume și rămâneam blocată de câte o idee, de mai că îmi venea să mă duc la paznic să îi cer o foaie și un pix să îmi notez ideea. Arătam fix ca în povestea cu „A fi sau a nu fi„, dar în loc de craniu eu aveam un cartof…
Cartea despre care vorbesc se numește Musai List de Octavian Pantiș.
Din structura ei am ascultat următoarele:
Prefață de Mihai Ghyka
Un semn de carte pentru tine
Introducere
PARTEA I – CE VREI
Tu ai un serviciu, o carieră sau o vocație?
Compania ta este de tip serviciu, carieră sau vocație?
Pentru ce muncești, de fapt?
Testul buricului
4,5. Interstițiu
PARTEA a II-a – CUM MUNCEŞTI
Programul tău de lucru e probabil învechit.
Mai că îmi părea rău că a trecut timpul de ședință a copilului.
Veți întreba cum ajută VOXA la starea mea. Păi mă provoacă să îmi sparg tiparele tulburării, să nu mai repet obiceiuri dăunătoare și neproductive.
Primul pas l-am făcut prin acceptarea unei cărți cu o durată de ascultare de peste 4 ore, dar, prin intermediul aplicație VOXA „Elefantul meu” s-a transformat în „familii de șoricei”, adică capitole și subcapitole de carte cu o durată de 3, 4, 5, 9, 13 minute. Bonus și setare de închidere, de oprire a timpului de ascultate 🙂
Partea nasoală este că mâine îmi expiră perioada de probă de 15 zile. 🙁
Acum duc o luptă în mine, să renunț la carte și la aplicație sau să plătesc 48 de lei și să continui drumul început de spargere a tiparului tulburării de deficit de atenție?
Păi vă spun numai atât: mă duc să pregătesc o cină consistentă și aștept cumințică soţul, nu de alta, dar astăzi este zi de salariu și numai după o masă bună nu mai protestează un bărbat 😀
