Când eram mică, nu îmi amintesc ca mama să îmi fi citit poveşti. Cu toate acestea, recent am realizat cât de multe cunosc. Meritul este numai al educatoarelor de la grădiniţă. Ştiu sigur că în acea perioadă am văzut diapozitive cu poveşti, ni s-au citit poveşti şi am văzut multe filme, mai ales cu Bruce Lee 😛
Acasă, mama îi citea poveşti surorii mele mai mici. Apoi ca prin minune, am început şcoala şi eram obligată în vacanţe să citesc liste interminabile cu cărţi. Uram partea cu rezumatele. Cum să povestesc eu pe scurt, o carte cu zeci de pagini?! Nici acum nu sunt în stare la 31 de ani 😀
Încă mai am momente când încep să explic ceva la copii şi trece jumătate de oră până termin. Apoi, cu privirea pierdută, picii se uită la soţ care le spune fix 3 cuvinte şi gata, au înţeles tot.
Una peste alta, vreau să fiu o mamă pregătită. Să am o rezervă de poveşti pe care să o savurăm în fiecare seară. În mica bibliotecă a lor, am un număr semnificativ de cărticele. Dar multe dintre ele, sunt poveşti cu personaje bine conturate, ce nu suferă transformări sau redenumiri.
O poveste ce are multe variante, este povestea Zânei Măseluţă. Mereu vedem ce face ea şi unde. Dar cine este, cum a apărut… nu am văzut.
Recent, o cunoştinţă a dat sfoară în ţară că a aflat ea de la Robin Cruse care este adevărata poveste a Zânei Măseluţă. Robin, din Seattle, este editor şi autor de poveşti despre familie, cu bine şi rele, dar nu uită să pândească zânele din preajma oraşului natal.
La completarea poveştii, Robin a fost ajutată de Valeria Docampo, originară din Buenos Aires. Grafician de profesie, Valeria adoră să păstreze prin desen amintirile frumoase, viaţa calmă şi pasiunea din lucruri.
Lucrând împreună, Valeria şi Robin au creat o carte minunată, ilustrată ideal pentru copilaşi.
Povestea lor începe odată cu Solstiţiul de Vară şi cu o zână mică, numită Lunița. Nici decum Zâna Măseluţă. Cel puţin nu de la început. Această zâniță, deşi era maestră la brodat, considera că nu are un talent special. A încercat să o ajute şi Regina Zânelor, scriindu-i un bileţel pe care să îl poarte mereu la ea.
Abia când a auzit prietenii ei ţipând, a alergat într-un suflet. Atunci, a început evoluţia ei. Mica zână a simţit o atracţie interesantă faţă de persoana care plângea. Un băieţel, ce avea şi o mare frică: să nu îl doară când îi va cade primul dinţişor.
Curioasă dar totodată şi sufletistă, Lunița se împrieteneşte cu băieţelul şi îi spune ce să facă în momentul când îi aă cade dinţişorul de lapte. Urmărind în noapte lumina lăsată aprinsă de băieţel, mica zâniță ajunge în camera unde dormea copilaşul şi îi schimbă dinţişorul de lapte cu o monedă, apoi pleacă cu prietenul ei Şoricuţ. Cu ajutorul prietenilor zâne, dar şi cu dinţişorul de lapte, pune pe cerul din Valea Luminoasă stea după stea, pentru a lumina şi noaptea tărâmul zânelor.
În acest fel, a devenit Lunița Zâna Măseluţă. Ea dă curaj copilaşilor cărora urmează să le cadă dinţişorii. Le oferă la schimb fie un cadou, fie o monedă. Bucuria copiilor este fără margini iar curajul lor creşte de la o zi la alta, datorită Zânei Măseluţă.
Această poveste, a fost tradusă de prietena mea Laura Frunză. Cartea este apărută anul acesta la Editura Cartemma. Se poate găsi destul de uşor. Sper să fie o carte iubită de copilaşi şi îndrăgită de părinţi.
Până data viitoare, daţi SHERE, să afle cât mai mulţi părinţi Adevărata poveste a Zânei Măseluţă.
