Ce faci când îți rămâne acoperișul mic?

– Mami, de ce este căsuţa de melc goală?
– Pentru că i-a rămas mică iar melcușorul a plecat să îşi caute alta.
– Ca o hăinuţă?
– Da mami, ca o hăinuţă.
– Şi s-a dus la magazinul de căsuţe de melci nu?
– Nu ştiu mami, nu sunt melc.
– Mami, dar şi nouă ne-a rămas mică căsuţa, nu mergem să căutăm alta mai mare? Continuă lectura „Ce faci când îți rămâne acoperișul mic?”

Ritualul de frumusețe din Carpați

     Un drum în Drumul Taberei, cartierul copilăriei mele, îmi poate lua şi o oră. Din cauză de metrou, din cauză de reasfaltare şi din cauză de suprapopulare cu autoturisme. Avioane locale cu staţie la fiecare kilometru şi era peisajul complet.

După o zi în care am fost la bunica, apoi la cumpărături de alimente şi plata a 3 facturi simt nevoia de o despielitare dacă se poate. O fi de vină şi “praful saharian”

piele murdara

sau “gerul siberian”. Dar mai ales despăduririle şi dispariţia spaţiilor verzi. Nici somnul nu mai este ce a fost. Continuă lectura „Ritualul de frumusețe din Carpați”

Revelion în Africa de Sud

Bună dragilor,

Într-un articol trecut vă spuneam că vreau să plec departe. Ei bine, acum vă spun că am găsit destinaţia ideală pentru Revelion. Şi nu o locaţie de tip restaurant, ci un Revelion în Africa de Sud. Va fi cea mai mare provocare pentru noi. De ce? Pentru că va fi un circuit de Revelion Christian Tour, departe de frig şi zăpadă. În 31 decembrie ne va prinde miezul nopţii în mijlocul unui circuit de 10 zile în Africa de Sud. Opţional, petrecerea de Anul Nou va fi organizată la un hotel din Johannesburg. Însă, fiind oameni mai cu iniţiativa, rămâne de văzut dacă eu şi soţul vom avea pe masa dintre ani piftie şi cârnaţi. Am văzut eu un meniu cu muşchi de crocodil şi cap de oaie prăjit. Deasemenea am pus noi ochii pe nişte căsuţe pe plajă în oraşul Muizenberg (Provincia Wester Cape, pe Districtul Cape Town) şi ne bate gândul să petrecem acolo Revelionul.

Muizenberg- Africa de Sud
Continuă lectura „Revelion în Africa de Sud”

Halate vesele vs halate triste

    chirurgiePână la vârsta de 32 de ani am avut 3 intervenţii chirurgicale. Am ales să vorbesc despre cea cu numărul doi şi anume operaţia de apendicită. Ce m-a impresionat în povestea mea a fost faptul că doctoral “meu” a greşit operându-mă, eu neavând probleme cu apendicul. În realitate aveam nisip la rinichi. Continuă lectura „Halate vesele vs halate triste”

Japonia copilăriei mele si curiozitățile de adult

     Când am început şcoala, părinţii mi-au spus că trebuie să rămân la bunici, să locuiesc cu ei. Explicaţia lor a fost faptul că şcoala era în capătul blocului, iar de acasă din Ferentari nu avea cine să mă aducă la şoală pentru că mama şi tata trebuiau să lucreze pentru a nu ne lipsi nimic mie şi surorii mele. Cu timpul, am căutat să demonstrez că merit să stau acasă cu mama şi tata şi că pot să stau cuminte până vin ei.

Nu ştiu să spun în ce an am cunoscut desenele Sailor Moon, dacă ştiam să citesc sau nu, dar apariţia lor m-a acaparat.

Continuă lectura „Japonia copilăriei mele si curiozitățile de adult”

Când Doamna Directoare de la creşă are dreptate

      Creşa, grădiniţa, şcoala sau internatele presupun o perioadă de acomodare. Cu spaţiul, cu mâncarea, cu viruşii. Fiind mamă de doi copii mici, la noi o gripă “banală” face cât un dinozaur, iar o enterocolită cât un tren supărat în gară.

Povestea de astăzi are legătură cu noua creşă, cu doamna directoare şi cu un stil de viaţă sănătos. Deşi nu aş vrea să spun asta, ne aflam într-o perioadă bolnăvioară. Copilul A contactase un virus la stomăcel ce se manifestase două zile precum enterocolita, apoi a dispărut brusc. Cu toate acestea, am ţinut copiii acasă o săptămână. În această săptămână era programată şi şedinţa anuală la creşă. Doamna educatoare de la grupă a vrut să se asigure că fiecare copil va avea un reprezentant şi a sunat fiecare părinte în parte, chiar şi pe mine. Am confirmat prezenţa şi m-am dus în ziua stabilită. Continuă lectura „Când Doamna Directoare de la creşă are dreptate”

Prima iarnă a unor africani în Vaslui

     Schimburile culturale sunt bine cunoscute. În general se desfăşoară la nivel politic, educaţional sau strategic. Dar un schimb de bărbaţi aţi auzit? NU?! Păi hai să vă spun eu povestea primilor africani sosiţi în Vaslui. Cum de ce au venit? Da păi au scăpat de gura moldovencei? Visa la iarnă, şoric şi ţuică fiartă, aşa că şi-a luat fata de mână şi soţul după ea şi au venit în România. Continuă lectura „Prima iarnă a unor africani în Vaslui”

7 ZIle în blugi mişto

 

     Joi seară, Matei iese într-un pub cu bunul lui prieten Iustin. Muzica este destul de tare şi energică. Prietenii apucă să comande un rând de bere iar melodia “7 zile de 8 ori” a formaţiei Demmo îşi începe acordurile.

M- Frate, nu o să îţi vină să crezi ce am făcut în ultimele 7 zile. De aş mai avea ocazia, aş mai face-o de vreo 8 ori, aşa cum spune în refrenul melodiei. Continuă lectura „7 ZIle în blugi mişto”

Cum m-a determinat frustrarea să creez un blog

     Prima dată am auzit în facultate de posibilitatea creări unui blog pe o platformă gratuită. Andrei Păunescu, profesorul meu din acel moment, ne spunea că era o variantă bună de a ne exersa stilul şi de a testa diferite variante de aspecte vizuale ale blogului.

     Nu mai ţin minte ce platformă gratuită ne recomanda el în acel moment, însă, ne spunea să intrăm pe blogul lui, iar în josul paginii era o iconiţă sau un cuvânt cheie pe care dacă făceam click, puteam să intrăm pe platforma unde era găzduit blogul şi puteam să ne creăm propriul blog, independent de al lui. Continuă lectura „Cum m-a determinat frustrarea să creez un blog”

Pe drumul femeilor roşii

     Eu am o problemă cu mine, cu corpul meu. Cu modificările lui din timpul sarcinii şi cu urmările de după. Parcă nu mai sunt eu sau nu mai am acelaşi corp. Ceva s-a schimbat pentru totdeauna, atât eu ca şi gândire, nevoi, cât şi corpul, ca efort depus şi necesar de energie şi hidratare. Uneori sunt în stare să îmi dau cu pământ pe faţă numai să ştiu că scap de acea senzaţie de corp tensionat, corp supărat. Continuă lectura „Pe drumul femeilor roşii”