De mică mă visam Sailor Moon. Să ţopăi pe acoperişuri, să salvez pisici de dulăi răi sau copii de nuieluşa mamei mi se părea “Binele suprem”. Astăzi vreau să fiu “Omul Păianjen” pentru o zi. Şi asta numai pentru că am venit din vacanţă dintr-o ţară puţin mai caldă iar aici pe asfalt am găsit numai ghiaţă şi zăpadă. Uite de aceea eu vreau să mă caţăr, să mă arunc şi să prind din zbor sau din cădere diverse lucruri. Continuă lectura „Omul Păianjen împodobește brazi”
Categorie: SuperBlog 2015 si 2016
O vacanță puțin gripată
Iarna a început să îşi arate semnele. Cu siguranţă nu sunt singura care se visa pe malul unei ape, cazată într-o viluță complet utilată pentru turişti. Faptul că am ajuns într-una a fost o super ocazie ce nu puteam să o ratez. Ceea ce ne-a întristat puţin a fost faptul că un copil ne-a răcit în vacanţă. Cu febră, muci, tuse şi multe ifose… Acum, marea noastră provocare era hrănirea lui sănătoasă, cu multe fructe, legume şi preparate culinare cât mai puţin procesate pentru o însănătoşire cât mai rapidă.
Acum nu ştiu dacă faptul că am închiriat toată vila ne-a dat acces la grădină şi la seră sau ne-am băgat nasul unde nu ne fierbe oala. Cert este că vom vedea la predarea cheilor.
Prima întâlnire la o porție de murături
Uneori este interesant să lucrezi la birou. Alte ori este stresant. Taman în ziua când vin cu o rochie mai elegantă se găseşte şeful să facă inventar sau să dea retur 100 de seturi de plăcuţe de frână.
Îţi piere şi mama lui Zen când te îmbibi toată de mirosul specific plăcuţelor de frână. Nu mai spun de praful zilnic numai prin recepţionarea pieselor auto de la distribuitori. Dacă nu aţi înţeles, job-ul meu era într-un services auto. De cele mai multe ori nu puteam asorta rochii elegante la pantofi. Continuă lectura „Prima întâlnire la o porție de murături”
Bursa Binelui lucrează prin Școala Părinților
Într-o lună vine Crăciunul. Unii dintre noi se gândesc acum şi la cei nevoiaşi. Fie oferă acum o parte din prime către o asociaţie, ONG sau chiar fac pachete pentru cămine și centre sociale. Frumos gest, indiferent cui i se adresează. Dar în restul anului, ce facem?!
Oamenii sunt nevoiaşi şi între Crăciun şi Paşte, dar şi între Paşte şi Crăciun. Asta ca să nu mai spun de aparatura medicală, unele clădiri de şcoli şi spitale, sau chiar personal în învăţământ, spitale şi centre de îngrijire. Ajungem în situaţia când sate sau oraşe întregi pleacă în străinătate şi lasă copii şi case pe mâini nepregătite sau prea obosite de atâtea primăveri. Continuă lectura „Bursa Binelui lucrează prin Școala Părinților”
Ce faci când îți rămâne acoperișul mic?
– Mami, de ce este căsuţa de melc goală?
– Pentru că i-a rămas mică iar melcușorul a plecat să îşi caute alta.
– Ca o hăinuţă?
– Da mami, ca o hăinuţă.
– Şi s-a dus la magazinul de căsuţe de melci nu?
– Nu ştiu mami, nu sunt melc.
– Mami, dar şi nouă ne-a rămas mică căsuţa, nu mergem să căutăm alta mai mare? Continuă lectura „Ce faci când îți rămâne acoperișul mic?”
Ritualul de frumusețe din Carpați
Un drum în Drumul Taberei, cartierul copilăriei mele, îmi poate lua şi o oră. Din cauză de metrou, din cauză de reasfaltare şi din cauză de suprapopulare cu autoturisme. Avioane locale cu staţie la fiecare kilometru şi era peisajul complet.
După o zi în care am fost la bunica, apoi la cumpărături de alimente şi plata a 3 facturi simt nevoia de o despielitare dacă se poate. O fi de vină şi “praful saharian”
sau “gerul siberian”. Dar mai ales despăduririle şi dispariţia spaţiilor verzi. Nici somnul nu mai este ce a fost. Continuă lectura „Ritualul de frumusețe din Carpați”
Revelion în Africa de Sud
Bună dragilor,
Într-un articol trecut vă spuneam că vreau să plec departe. Ei bine, acum vă spun că am găsit destinaţia ideală pentru Revelion. Şi nu o locaţie de tip restaurant, ci un Revelion în Africa de Sud. Va fi cea mai mare provocare pentru noi. De ce? Pentru că va fi un circuit de Revelion Christian Tour, departe de frig şi zăpadă. În 31 decembrie ne va prinde miezul nopţii în mijlocul unui circuit de 10 zile în Africa de Sud. Opţional, petrecerea de Anul Nou va fi organizată la un hotel din Johannesburg. Însă, fiind oameni mai cu iniţiativa, rămâne de văzut dacă eu şi soţul vom avea pe masa dintre ani piftie şi cârnaţi. Am văzut eu un meniu cu muşchi de crocodil şi cap de oaie prăjit. Deasemenea am pus noi ochii pe nişte căsuţe pe plajă în oraşul Muizenberg (Provincia Wester Cape, pe Districtul Cape Town) şi ne bate gândul să petrecem acolo Revelionul.
Halate vesele vs halate triste
Până la vârsta de 32 de ani am avut 3 intervenţii chirurgicale. Am ales să vorbesc despre cea cu numărul doi şi anume operaţia de apendicită. Ce m-a impresionat în povestea mea a fost faptul că doctoral “meu” a greşit operându-mă, eu neavând probleme cu apendicul. În realitate aveam nisip la rinichi. Continuă lectura „Halate vesele vs halate triste”
Japonia copilăriei mele si curiozitățile de adult
Când am început şcoala, părinţii mi-au spus că trebuie să rămân la bunici, să locuiesc cu ei. Explicaţia lor a fost faptul că şcoala era în capătul blocului, iar de acasă din Ferentari nu avea cine să mă aducă la şoală pentru că mama şi tata trebuiau să lucreze pentru a nu ne lipsi nimic mie şi surorii mele. Cu timpul, am căutat să demonstrez că merit să stau acasă cu mama şi tata şi că pot să stau cuminte până vin ei.
Nu ştiu să spun în ce an am cunoscut desenele Sailor Moon, dacă ştiam să citesc sau nu, dar apariţia lor m-a acaparat.
Continuă lectura „Japonia copilăriei mele si curiozitățile de adult”
Când Doamna Directoare de la creşă are dreptate
Creşa, grădiniţa, şcoala sau internatele presupun o perioadă de acomodare. Cu spaţiul, cu mâncarea, cu viruşii. Fiind mamă de doi copii mici, la noi o gripă “banală” face cât un dinozaur, iar o enterocolită cât un tren supărat în gară.
Povestea de astăzi are legătură cu noua creşă, cu doamna directoare şi cu un stil de viaţă sănătos. Deşi nu aş vrea să spun asta, ne aflam într-o perioadă bolnăvioară. Copilul A contactase un virus la stomăcel ce se manifestase două zile precum enterocolita, apoi a dispărut brusc. Cu toate acestea, am ţinut copiii acasă o săptămână. În această săptămână era programată şi şedinţa anuală la creşă. Doamna educatoare de la grupă a vrut să se asigure că fiecare copil va avea un reprezentant şi a sunat fiecare părinte în parte, chiar şi pe mine. Am confirmat prezenţa şi m-am dus în ziua stabilită. Continuă lectura „Când Doamna Directoare de la creşă are dreptate”