Iepuraşul Peter şi amenda

 Nu cred că mă va crede cineva dacă spun că cel mai bun prieten al meu este un bebeluş de 7 luni. Bibicu mai exact. Este destul de mare în comparaţie cu restul şi nu mânca fructe şi legume când l-am cunoscut.
Bibicu a apărut în viaţa mea după ce mi-am pus jacheta albastră. Începuse primăvara şi primele fructe şi legume de solar au apărut.
Bibicu este primul copil al Domniţei. A venit la ţară să înveţe de la Doamna Mare care a crescut 5 copii. Sigur ştie ea metode sau trucuri de a da mâncărică la un bebeluş la început de diversificare. Continuă lectura „Iepuraşul Peter şi amenda”

Am născut cu ruj pe buze

     Poate vi se pare ciudată alegerea mea, dar am considerat că merit şi eu puţină culoare după o perioadă destul de dificilă pentru mine. Având în vedere faptul că m-am internat de urgenţă pe 8 mai şi am plecat de acasă arătând ca Lelea Floarea cu o burtă ce stă să explodeze, pe 11 mai eram anunţată că voi pleca acasă după ce îmi stabilizase starea şi îmi tratase enterocolita. Dar bebeii au avut alt gând se pare…

Mi s-a rupt apa din senin. O stare de “eu ce fac acum” mă cuprinde şi euforia îşi face loc în pieptul meu jucând o ,,Zorba grecul,, pe repede înainte… Anunţ o asistentă ce vine imediat să mă ia din salon pentru a mă duce în Sala de Naşteri. Puţin panicată şi ea, probabil pentru că era nouă pe secţie, nu ştie ce să îmi spună mai repede. Până se dezmeticeşte ea puţin, eu îmi dau cu ruj pe buze, spre uimirea colegelor de salon şi a asistentei care mă întreabă pentru ce. Continuă lectura „Am născut cu ruj pe buze”

Primăria Sectorului 1 trimite pedagogi la studii în Danemarca

     traduceri4

 

Pe 8 martie am primit o carte prin curierat rapid. Uitasem că trebuia să ajungă şi îmi făcusem alte planuri. Dar cred că cineva acolo sus vrea să mă aducă pe drumul cel bun. Imediat mi-a venit în minte „e-trad.ro – Primul magazin online de traduceri din România”. Dar să vă spun povestea pe larg. Ei bine nici chiar prea larg căci trebuie să mă apuc de împachetat. Plec în Danemarca la un curs de calificare în „Metoda daneză de predare şcolară şi preşcolară”. Continuă lectura „Primăria Sectorului 1 trimite pedagogi la studii în Danemarca”

Iniţiere în cultura indiană

Political_map_of_India_EN.svg
sursa- wikipedia.org

India are aproximativ 22 de limbi şi 2000 de dialecte. Cultura ei este bazată pe caste. Are 7 teritorii federale şi 28 de state. Cu alte cuvinte, ar fi un fel de Statele Unite ale Indiilor 😛

Cu o diversitate de religii recunoscute, India abundă în tradiţii şi obiceiuri. Este ţara renumită pentru curcubeul de culori cu care îşi sărbătoreşte ficare festival şi zeu/sfânt în parte.

O mare intrigă pentru mine este iubirea. Cum se manifestă iubirea în statele şi teritoriile indiene. Cum reuşesc familiile să creeze iubire într-o relaţie hotărâtă de neamuri, dar şi căutată în stele şi horoscopuri personalizate. Cum s-a creat o literatură sanscrită (Kama Sutra) atât de detaliată când comportamentul şi gesturile intime sunt minimalizate? De asemenea Ayurveda sau OSHO sunt în capul listei mele. Continuă lectura „Iniţiere în cultura indiană”

Când doi iubiți citesc aceeași carte în baie…

    Din diverse motive, o rusoaică tot încercă să facă întrerupere de sarcină. După 10 încercări eşuate, ea zice să încerce şi varianta unei răceli, aşa că iese ea în curte şi începe să se dezbrace. Când ajunge ea în chiloţi şi sutien, burta începe să tresară şi o voce piţigăiată îi spune:
– Alioşa nu răceşte, Alioşa se-ncălzeşte! Continuă lectura „Când doi iubiți citesc aceeași carte în baie…”

Terapie prin shopping post enterocolită

     Dragilor,

    Copiii merg la creşă. Sau mă rog… unii nici nu cred că sunt înscrişi la cât de des îi văd acasă. Ba cu gripă, ba cu otită, ba cu enterocolită. Iar astea se ţin scai din iulie 2017.

    Perioadele de enterocolită sunt ca norii de lăcuste asupra recoltelor. În povestea noastră, recoltele sunt lenjeriile de pat şi cam tot ce ţine de garderoba purtată de cel bolnav sau cel ce îi iese în cale când vo… dar să trecem peste.

    Mămica din poveste, adicătelea eu, încă nu şi-a revenit la formele de dinainte de sarcină şi mai are vreo 4-6 kilograme în plus. Momente fericite la shopping? Continuă lectura „Terapie prin shopping post enterocolită”

Interviu cu doamna “Meşterescu”

– Bună ziua dragilor, astăzi vă prezentăm rezultatele muncii unei femei remarcabile. Noi am botezat-o “Doamna Meşterescu”. Bună ziua doamnă, vă rog să vă prezentaţi pentru telespectatorii noştrii.
– Bună ziua, numele meu este Andra Gabor şi sunt în primul rând mămică de Matei şi de Luca.
– Frumos spus doamnă “în primul rând”.
– Da, mereu m-am gândit la ei şi la starea lor de bine. Pentru ei am muncit din greu, am învăţat, am greşit şi am reparat.
– Vă rog să ne povestiţi cum a început povestea “Atelierului cu resturi”. Continuă lectura „Interviu cu doamna “Meşterescu””

Arhitectul este obstreticianul căminului

– Bună Google.
– Aoleo, ce s-a mai întâmplat la şcoală mamă? Spun eu deja pregătită de o conversaţie luuuungă.
– A venit azi un profesor nou şi îi tot dădea într-una cu scoaterea din zona de confort. A spus că vrea să facem ceva ce în mod normal nu am fi făcut. A împărţit teme tehnice în dreapta şi în stânga. Avocatul de drept civil, mecanic auto sau programator BIOS păreau cele mai interesante.
– Şi ţie ce ţi-a dat mamă?
– Să prezint rolul și importanța unei echipe experimentate de arhitecți proiectanți pentru reușita unei construcții.
– Şi care este problema? Nu ştii ce este un arhitect?
– Ba da, cel care desenează case şi clădiri. Continuă lectura „Arhitectul este obstreticianul căminului”

Iubita mea, meriţi un curcubeu de flori

     Mă uit la tine şi… nu îndrăznesc să te ating. Te văd epuizată, fericită şi… mamă. Tocmai mi-ai dăruit 2 copii sănătoşi ce îşi fac simţită prezenţa prin ţipete puternice. Sigur au tonalitatea ta. Mă şi văd strigat peste vreo 2 ani din toate colţurile case numai „tati-tati”.

25348304_1822925754403908_3447373509874050407_n.jpg

 

     Afară este început de primăvară. Un martie timid a scos capul de dimineaţă, când tu erai în toiul durerilor. O asistentă chiar mi-a dăruit un bucheţel de ghiocei. Eram atât de dezorientat încât nu ştiam dacă sunt pentru tine sau pentru mine. Dar ea mi-a zâmbit şi mi-a spus că oricine merită o floare, mai ales ghiocei. Continuă lectura „Iubita mea, meriţi un curcubeu de flori”

Cum mi-am anunțat copiii din tabără că voi devenii mămică

sarah richter
sursa- sarah richter -pixabay.com

   Zilele trecute am văzut pe Facebook cum o fetiţă “a mea” anunţa că este însărcinată. Felicitările curg, uimirea mea creşte şi odată cu ea aduce nostalgie. Specific că fetiţa este majoră şi nu este de moravuri. Dar a rămas unul din copiii mei de suflet, copil cu bursă şi un chef nebun de viaţă.

 

     Am cunoscut-o pe Cris în tabără, unde i-am fost ajutor, omul care i-a răspuns la “de ce-uri” şi responsabilă cu ideile. Ea, fetiţa frumoasă care absorbea informaţia cu viteza luminii.

     Au trecut ani. Vreo 3 la rând şi ea este prima care anunţă cât de mult a crescut şi că a decis că este timpul să îşi întemeieze o familie. Mă năpădesc amintiri şi puţină invidie. Mai vreau odată să trec prin bucuria de a anunţa pe cei dragi că voi abia un copil (deşi la mine au fost 2, dar na… nu ne punem cu natura 😛 )

     Provocată de momondo, dar şi sentimentele mele faţă de Cris, am decis să vă povestesc vizita făcută “copiilor mei” în Ploieşti, ca să îi anunţ că voi devenii mămică.
Totul a început cu aproape o săptămână în avans. Ştiam că marea majoritate nu sunt din oraş şi sunt nevoiţi să facă drumul cu rata. Am ţinut legătura pe Facebook şi am încercat să găsesc o zi şi un interval convenabil pentru toţi. Aşa am decis să ne vedem pe timpul dintre două rate, cea care vine la Ploieşti din împrejurimi şi cea care pleacă retur. Mulţi doreau să vină, dar din diverse motive au ajuns numai câţiva dintre ei.

     Între timp, în pieptul meu creştea o mică bombiţă de sentimente. Pe cât creştea, pe atât de mult mă încălzea la propriu. Sarcina era mică iar pe bebei încă nu îi simţeam cum se mişcă, dar bombiţa mea era plimbătoare. Între gât şi stomac se plimba de 20 de ori pe zi. Puţine persoane ştiau de sarcina mea, iar faptul că ei, “copiii mei” din tabără vor afla printre primii, mă umplea de bucurie.

     Ziua când am plecat din Voluntari în Ploieşti, era mohorâtă, întunecoasă şi mai că îmi părea rău că plec la drum. Nu ştiam dacă vremea îi va opri pe copii să vină la întâlnire sau nu. O stare de suspans/tensiune se instalează în sufletul meu iar mâna mea căuta mâna iubitului. Furia roşie, un VW deprimat de atâta folosire, funcţionează destul de bine. Mai pierdea el frecvenţa pe câmpuri, dar am pus asta pe seama zonelor neacoperite de postul radiofonic ascultat de noi.

     Deşi am rău de maşină, am încercat să trec cu vederea stările. La un moment dat, peisajul părea că se repetă. Devenise monoton şi începuse şi ploaia. Bombiţa mea dădea semnale alarmante pentru că trăiam o senzaţie de timp oprit în loc.

     Într-un final, ajungem în Ploieşti dar suntem primii care ajungem, aşa că încep să mă plimb pe străduţe deşi burniţa. Prietenul mă tot apostrofa să stăm în maşină să nu cumva să răcesc. Dar cum naiba să răcesc când eu am propriul reactor sentimental ce şade bine înfipt în pieptul meu şi radiază iubire şi fericire până în vârful picioarelor?! Sunt sigură că scoteam şi aburi de la atâta căldură 😛

     Găsim un mic părculeţ şi încercăm să ne adăpostim într-un foişor. Curând sună telefonul şi primii copii îşi anunţă sosirea. Bombiţa mea începe să fiarbă precum un Vulcan pe cale să erupă. Ne-am dat ca punct de reper Mc-ul mic. Cică ar mai fi unul mai mare.

     Ajung în faţa clădirii şi 3 omuleţi înfofoliţi sar pe mine să mă îmbrăţişeze. Începe seria de pupături, glasuri vesele şi reproşul angajaţilor de la Mc cum că am blocat intrarea. Decidem să intrăm şi să-i aşteptăm acolo pe băieţi.
momondo poza ploiesti     Bucuria mea era fără margini. 3 din “fetele mele” erau aici lângă mine, iar 2 băieţi urmau să ajungă. Nu îmi venea să cred că o mână de copii, cunoscuţi cu 3 luni înainte, au făcut câţiva zeci de kilometrii să mă vadă pe mine, un voluntar din Tabăra Meseriaşilor, Proiect pilot al Ţării lui Andrei.

     Curând au sotit şi băieţii mei. A urmat altă serie de pupauri şi îmbrăţişări. Ce a fost şi mai interesant a fost faptul că nu toţi aceşti copii au fost în grupa supravegheată de mine în tabără. Acolo, adică în tabără, am fost împărţiţi în 3 grupe, pentru o mai bună coordonare. Dar copiii, fiind colegi de clasă sau de liceu, uneori nu au respectat grupele şi au “migrat” acolo unde aveau mai mulţi prieteni. În acest fel, nu mai aveam de supravegheat 30 de copii, ci undeva la 40.

    Îmi scutur capul plin de amintiri frumoase din tabără şi mă uit la ei. Maturitatea răsare firav la ei prin mici muguri, pe ici pe colo. Îi aud cum îşi doresc să se angajeze sau să continue studiile după terminarea liceului. Ascult cu calm planurile bursierilor pentru anul viitor. Pentru cine nu ştie, în tabără, 3 dintre “copilaşii” meu au demonstrat că sunt cei mai buni din acea serie şi au primit o bursă în valoare de 500 de lei pe o perioadă de un an.

     Aştept să se calmeze spiritele şi încerc să formulez în capul meu ideile prin care le voi spune că urmează să devin mamă. Ei parcă percep ceva la nivel senzorial şi o linişte ca la clasă se aşterne iar toţi ochii sunt îndreptaţi către mine. Inclusiv ai fratelui mai mare ce şi-a însoţit sora la întâlnirea cu mine.

    Puţin panicată, nu reuşeam să formulez ideea, dar printre bâlbe şi bombiţa ce stă să explodeze în gât şi îmi blochează laringele, am zis ceva, nu ştiu sigur ce, dar efectul a fost o îmbrăţişare de grup în secunda 2.

    Mă simţeam ca Vulcanul Etna, erupeam din piept o bucurie şi energie de nedescris. Copiii mei, au aflat că voi devenii mămică de GEMENI. Imediat au început să îmi povestească de nepoţi, fraţi sau copiii din vecini, la a căror creştere au dat şi ei o mână de ajutor. Nu ai cum să nu îi iubeşti pe aceşti copii. “Copiii mei” sunt aceştia şi vor rămâne mereu, chiar dacă Cris a decis că este timpul să îşi întemeieze o familie. Cu siguranţă vor urma şi alte fete şi băieţi, şi toţi vom fi prinşi în vârtejul vieţii. Dar eu tot vreau ca “copiii mei” să se întâlnească cu copilaşii mei. Unii au în jur de 20 de ani, alţi numai 1 an şi 9 luni.

momondo #CalatoriideneuitatDacă şi tu vrei să dai valoare amintirilor tale, poţi să laşi un comentariu la acest text cu cea mai frumoasă amintire din #calatoriideneuitat. Povesteşte în câteva rânduri, dar nu neapărat 2-3-5, ce anume a făcut să crească o bombiţă de sentimente în tine şi cum a fost momentul când ai erupt bunătate şi fericire. Pentru această provocare, Momondo pune la bătaie câteva premii. PREMIUL pentru “Cea mai frumoasă amintire din comentarii”: un city-break de 500 euro sau unul dintre cele 5 vouchere de călătorie în valoare de 50 euro.

Premiile pot fi revendicate în termen de trei luni calendaristice de la încheierea competiției, perioada de călătorie fiind la alegerea câștigătorilor.

Pentru cine nu ştie, momondo este un motor de căutare gratuit ce compară milioane de tarife pentru bilete de avion, hoteluri și închirieri auto la nivel global. De ce fac ei acest lucru? Pentru că ei cred că toți oamenii ar trebui să poată călători şi cunoaște alți oameni, să descopere culturi și religii noi.

Aştept cu mare nerăbdare să vă citesc poveştile şi amintirile.

 

Acest text este proba 2 din Spring SuperBlog 2018