Trei fete cucuiete

Acţiunea se petrece în casa familiei Petrescu.
Personajele sunt:
Irina Petrescu- mamă de gemene
Gemenele Oa și Oa-Oa
Dana – fata ce intră la regim
Ana – fata ce divorțează
Nicu Petrescu- singurul bărbat care apare efectiv în poveste
Tudor – cel de care se divorțează
Gelu – pretendentul Danei

Povestea începe pe la ora unui dimi-prânz. Gemenele se trezesc și încep să plângă. Irina, încă amețită de somnul mult prea scurt, evită milimetric oglinda. Nu vrea să aibă un șoc matinal, mai ales pe 8 martie. Este primul an din viața ei pe care ,,îl petrece,, ca mamă. Se duce la pătuțul copilelor și îl împinge până la fotoliu.

Nota autorului: pătuțul avea două roţi în loc de două picioare.

Irina strigă după soț, care bănuiește că este în bucătărie jucând remi pe telefon, în timp ce așteaptă să se facă cafeaua. Continuă lectura „Trei fete cucuiete”

Cum văd copiii viaţa fără anunţurile de mică publicitate?

                                                                                                                                10.03.2019
Dragă jurnalule,

Au mai trecut două zile fără să fac rost de banii pentru excursia de două zile la Festivalul Sighişoara medievală. Mama spune cu părere de rău că nu ne permitem, mai ales că s-au făcut restructurări la ea la serviciu. De luna viitoare va fi şomeră şi o sperie foarte tare ideea. Spune că nu ştie din ce piatră să mai scoată bani, pentru că le-a secat pe toate. Continuă lectura „Cum văd copiii viaţa fără anunţurile de mică publicitate?”

Dragă Tit cel mic

     „Eu sunt Alin, fratele lui Denis, dar şi piul lui mami şi al lui tati. Şi tu eşti puiul lu mami tău şi tati tău. Ştiu că în România vei veni în iunie şi vei primi numele de SUV electric Mercedez EQC. Mami şi tati te aşteaptă cu mare drag. Spun că eşti visul multor oameni care a devenit realitate.

     Am înţeles că întâi ai fost un vis, apoi un desen, ca mai apoi peste ani şi ani să devii realitate. Şi mie îmi place să visez, să desenez şi să mă joc de-a Nenea Meşterul. Am văzut la tati că un ciocan şi un fierăstrău ajută la reparat lucruri.

     Până ajungi tu în România, aş vrea să fac un loc de joacă lângă fiecare loc de alimentare auto. Cât timp tu papi, noi ne jucăm cu moriştile sau la moara cu apă. Chiar te rog să nu te grăbeşti. Continuă lectura „Dragă Tit cel mic”

13 motive care te ajută să nu uiţi de SuperBlog

Spring SuperBlog 2019Nu am stat să mă gândesc la număr prea mult, pur şi simplu l-am scris în text şi acum încep să caut acele 13 motive. Ciudat mod de a începe un articol nu? Ei bine, pentru mine nu. Uneori creativitatea poate însemna pata ta de culoare prin care te diferenţiezi de restul participanţilor la trafic, eveniment, şcoală, concurs… De ce pată? Pentru că unii văd o pată de culoare, iar alţii văd o capodoperă de artă. Dar să încep cu enumeratul, poate sunteţi curioși. Continuă lectura „13 motive care te ajută să nu uiţi de SuperBlog”

Omul Păianjen împodobește brazi

     De mică mă visam Sailor Moon. Să ţopăi pe acoperişuri, să salvez pisici de dulăi răi sau copii de nuieluşa mamei mi se părea “Binele suprem”. Astăzi vreau să fiu “Omul Păianjen” pentru o zi. Şi asta numai pentru că am venit din vacanţă dintr-o ţară puţin mai caldă iar aici pe asfalt am găsit numai ghiaţă şi zăpadă. Uite de aceea eu vreau să mă caţăr, să mă arunc şi să prind din zbor sau din cădere diverse lucruri. Continuă lectura „Omul Păianjen împodobește brazi”

O vacanță puțin gripată

     Iarna a început să îşi arate semnele. Cu siguranţă nu sunt singura care se visa pe malul unei ape, cazată într-o viluță complet utilată pentru turişti. Faptul că am ajuns într-una a fost o super ocazie ce nu puteam să o ratez. Ceea ce ne-a întristat puţin a fost faptul că un copil ne-a răcit în vacanţă. Cu febră, muci, tuse şi multe ifose… Acum, marea noastră provocare era hrănirea lui sănătoasă, cu multe fructe, legume şi preparate culinare cât mai puţin procesate pentru o însănătoşire cât mai rapidă.

     Acum nu ştiu dacă faptul că am închiriat toată vila ne-a dat acces la grădină şi la seră sau ne-am băgat nasul unde nu ne fierbe oala. Cert este că vom vedea la predarea cheilor.

Continuă lectura „O vacanță puțin gripată”

Prima întâlnire la o porție de murături

     Uneori este interesant să lucrezi la birou. Alte ori este stresant. Taman în ziua când vin cu o rochie mai elegantă se găseşte şeful să facă inventar sau să dea retur 100 de seturi de plăcuţe de frână.

rochie eleganta answear

     Îţi piere şi mama lui Zen când te îmbibi toată de mirosul specific plăcuţelor de frână. Nu mai spun de praful zilnic numai prin recepţionarea pieselor auto de la distribuitori. Dacă nu aţi înţeles, job-ul meu era într-un services auto. De cele mai multe ori nu puteam asorta rochii elegante la pantofi. Continuă lectura „Prima întâlnire la o porție de murături”

Bursa Binelui lucrează prin Școala Părinților

     Într-o lună vine Crăciunul. Unii dintre noi se gândesc acum şi la cei nevoiaşi. Fie oferă acum o parte din prime către o asociaţie, ONG sau chiar fac pachete pentru cămine și  centre sociale. Frumos gest, indiferent cui i se adresează. Dar în restul anului, ce facem?!

     Oamenii sunt nevoiaşi şi între Crăciun şi Paşte, dar şi între Paşte şi Crăciun. Asta ca să nu mai spun de aparatura medicală, unele clădiri de şcoli şi spitale, sau chiar personal în învăţământ, spitale şi centre de îngrijire. Ajungem în situaţia când sate sau oraşe întregi pleacă în străinătate şi lasă copii şi case pe mâini nepregătite sau prea obosite de atâtea primăveri. Continuă lectura „Bursa Binelui lucrează prin Școala Părinților”

Ce faci când îți rămâne acoperișul mic?

– Mami, de ce este căsuţa de melc goală?
– Pentru că i-a rămas mică iar melcușorul a plecat să îşi caute alta.
– Ca o hăinuţă?
– Da mami, ca o hăinuţă.
– Şi s-a dus la magazinul de căsuţe de melci nu?
– Nu ştiu mami, nu sunt melc.
– Mami, dar şi nouă ne-a rămas mică căsuţa, nu mergem să căutăm alta mai mare? Continuă lectura „Ce faci când îți rămâne acoperișul mic?”

Ritualul de frumusețe din Carpați

     Un drum în Drumul Taberei, cartierul copilăriei mele, îmi poate lua şi o oră. Din cauză de metrou, din cauză de reasfaltare şi din cauză de suprapopulare cu autoturisme. Avioane locale cu staţie la fiecare kilometru şi era peisajul complet.

După o zi în care am fost la bunica, apoi la cumpărături de alimente şi plata a 3 facturi simt nevoia de o despielitare dacă se poate. O fi de vină şi “praful saharian”

piele murdara

sau “gerul siberian”. Dar mai ales despăduririle şi dispariţia spaţiilor verzi. Nici somnul nu mai este ce a fost. Continuă lectura „Ritualul de frumusețe din Carpați”