Elena mi-a pictat un tablou

      Într-un moment de respiro, mă uitam pe grupul de pe Fb al   WAHM Romania. Nu aveam nevoie de nimic, doar admiram creaţiile altor mămici. Apoi… BUM !!! Am văzut o poză cu un tablou făcut pe comandă ce reprezenta esenţa maternităţii.

Continuă lectura „Elena mi-a pictat un tablou”

Ileana

Aţi văzut un copil care îi pune mamei ghemele în braţe? Nu, nu este pisicuţa şi nu are ghiare. Este o fetiţă ce vrea că mami ei să croşeteze căciulite. Dacă face şi buburuze, şi mai bine.

– Bună Ileana, te rog să te prezinţi şi să ne spui care este super puterea ta.

– Bună, sunt Ileana. Am o fetiţă de 3 ani şi 5 luni, Mara. De aici şi numele paginii de facebook . Să tricotez şi să fac mileuri ştiam din şcoala generală 🙂

Continuă lectura „Ileana”

Miki şi pernuţele cititoare

 Până nu demult, ştiam că doar oamenii citesc. Mai nou, există şi pernuţe „cititoare”. De fapt, sunt create de către Miki, o mămică tare frumoasă.

    -Bună Miki. Până să vorbesc cu tine, m-am uitat pe pagina ta de Facebook  şi am văzut minunăţiile de pernuţe. De asemenea am fost surprinsă şi de frumuseţea ta.  🙂 Aş vrea să te prezinţi şi să ne spui povestea ta.

 

miki-1
Am renunţat la corporaţie în urmă cu 5 luni şi am decis să lucrez ca antreprenor. Acum sunt WAHM şi de 4 luni am lansat proiectul Mikatelier în care creez decoraţiuni handmade pentru casă şi familie. Am început acest proiect în luna octombrie, cu mult elan şi multă dăruire. M-am documentat temeinic, mi-am confecţionat tipare şi am achiziţionat primele materiale. Luna decembrie m-a surprins plăcut, fiind o perioadă foarte aglomerată, cu multe comenzi de onorat, lucru care m-a bucurat şi mi-a dat  încredere ca să pot merge mai departe. Pentru anul acesta am multe idei noi pe care abia aştept să le pun în practică.
– Ai avut apariţii publice?
– Nu am avut apariţii tv, radio, reviste sau premii. De sărbători am avut 2 apariţii pe tema cadourilor de Crăciun pe diverse bloguri.
– Cu ce te ocupai înainte de meşteritul acasă?
– Am lucrat în domeniul medical, pe partea de asigurări. 3 luni mi-a luat până m-am decis că asta este cea mai bună variantă pentru mine şi familia mea, timp în care am făcut şi un curs de croitorie şi m-am înscris la un curs de dezvoltare personală pe care îl continui şi în acest moment.
– Mă bucur să aud că îţi doreşti să te perfecţionezi. Până în acest moment, ai avut şi randament?
– În decembrie a fost cea mai bună lună din punct de vedere al comenzilor, iar din punct de vedere al veniturilor vs cheltuieli am estimat că în luna septembrie 2017 voi ajunge să mă pot susţine financiar doar din acest business.
– Interesantă gândire. Bănuiesc că ai un plan bine pus la punct:)
– Momentan fac perne decorative „cititoare” precum cea din poza ataşată, şorţuleţe pentru mari şi mici şi alte decoraţiuni de casă, pentru masă.
miki3miki2
– Nu înţeleg cititoarele alea 😛
– Sunt perne decorative care au un buzunar în care poţi să îţi pui o carte sau o tabletă. Poţi să şi dormi pe ea şi poţi să o iei cu tine în călătorie. 😀 Mai au un buzunar mai mic pentru telefon… poza are şi elementele:))
– Ne poţi spune povestea unei comenzi?- Una dintre comenzile care m-a provocat intens a constat în crearea a 4 şorţuri de bucătărie pentru întreaga familie, 2 adulţi şi 2 copii adolescenţi, fata şi băiat. Interacţiunea cu clientul a fost o adevărată provocare pentru a găsi modele noi, unice care să răspundă cerinţelor clientului. Povestea celor 4 şorţuri a fost chiar o poveste, pentru că am vrut să existe o legătură între ele, să fie chic pentru toată familia, nu nişte şorţuri obişnuite. Pentru tată şi fiu am creat şorţul Papion, în culori diferite, iar culoarea papionului a fost culoarea preponderentă pentru mamă şi fiică, unde am creat şorţul de damă cu volane colorate. 🙂Clientul meu voia să le personalizeze cu apelativele folosite de ei, dar atunci nu aveam maşină de brodat. M-am gândit să le fac etichete cu numele lor, dar în timp ce le croiam, mi-a venit ideea de a întreba clienta dacă în familie se joacă jocuri de societate, că numele lor să fie trecute pe simbolurile cărţilor de joc. Surprinderea a fost mare pentru că în familie chiar se jucau cărţi. Povestea a continuat cu crearea simbolurilor pentru mamă şi tată, inima neagră şi trefla, iar pentru adolescenţi inimă roşie şi romb, pe care am trecut apelativele lor. M-am bucurat de un feedback foarte bun din partea clientului, căruia îi mulţumesc din suflet pentru încrederea acordată.
– Ai un produs preferat?
– Când m-am gândit la ideea de antreprenoriat, prima idee a fost să creez din material litere care să compună numele copiilor şi jucării din material textil. Ideea nu am abandonat-o, numai că am avut o perioadă în care am citit diverse materiale şi cărţi. Mi-a venit ideea de a crea decoraţiuni de casă şi am început prin conceperea unei perne decorative, care a devenit „cititoare” până la finalizarea primului model. Perna decorativă „cititoare” este o pernă multifuncţională-decorativă. Îţi oferă posibilitatea de a păstra cartea preferată într-un buzunar special creat, iar feedback-ul clienţilor care au comandat-o a fost că se poate dormi foarte bine pe ea. 🙂 Mai are un buzunar mai mic în care poţi să îţi pui telefonul sau semnul de carte. De asemenea, perna reprezintă şi un altfel de cadou pentru casă şi este concepută în culori vii, calde şi mai ales se poate personaliza cu simboluri sau imagini.

 – Foarte frumoase.
– Mulţumesc. Aştept cu drag publicarea interviului. Mulţumesc pentru această oportunitate!
După ce am terminat acest interviu, am rămas cu gândul la şorţul de bucătărie cu papion. Nu de alta, dar al meu soţ a început să gătească preparate cu pui. Eu doar gust şi mă uit la el. Din păcate nu mai pot mânca cărniţă de pui din timpul sarcinii.
Între timp, a apărut şi site-ul

www.mikatelier.ro pe care vă invit să îl vizitaţi. Este la început, dar promite mult. Baftă Miki !!!
Acest interviu face parte din seria WAHM România.
Au fost, mai sunt în lucru şi vor mai fi. Avem multe mămici talentate în ţară, care lucrează de acasă minunăţii cu suflet.
Un mare Bravo pentru toate mămicile.

 

Anca şi evenimentele din Marea Britanie

  • Pe Anca am cunoscut-o în tabără. Avea acea înfăţişare de om fără vârstă. Nici adolescentă, dar nici adult. Siguranţa cu care vorbea, împletită cu dezinvoltură, erau lucrurile care atrăgeau oamenii la ea. Ziceai că este unsă cu miere. Mi s-a părut atât de interesantă ca persoană, încât am spus că trebuie să o cunoaşteţi şi voi.

    – Bună Anca, te rog să te prezinţi şi să ne spui cu ce te ocupi tu.
    – Hei. Eu sunt Anca. Momentan lucrez la Marriott Hotel în Liverpool la rezervări şi vânzări.
    – De ce ai ales această ţară?
    – Am ales Marea Britanie deoarece am venit aici iniţial la facultate. Universitatea din Derby a fost singura care mi-a oferit posibilitatea să studiez managementul evenimentelor şi relaţii publice în acelaşi timp. Iar după ce am terminat, am ales să rămân aici şi să profit de oportunităţile care apar, ca să capăt experienţă şi să înţeleg în profunzime această meserie.
    – Ai făcut cursuri în domeniu?
    – Am terminat Universitatea din Derby, la profilul Managementul Evenimentelor şi Relaţii Publice. Am reuşit să organizez şi să lucrez la mai multe conferinţe, dar şi să fac cercetare în legătură cu motivele şi procesul de gândire al clienţilor care preferă să angajeze o companie externă decât să se ocupe personal de aceste lucruri.
    – De cât timp te pregăteşti pentru această meserie?
    – Fară să luăm în considerare activitatea pe care am avut-o înainte de facultate, mă implic activ în evenimente, vânzări şi cercetare de aproximativ 6 ani.
    – Consideri că mai ai de învăţat sau pentru ceea ce lucrezi deja este suficient?
    – Industria evenimentelor este deocamdată la început. Sunt foarte multe lucruri de învăţat. Mai ales pentru că este atât de diversificată. Făcând parte din domeniul ospitalier, fiecare eveniment este unic prin cerinţe şi design. Acesta este motivul pentru care există mereu o variabilă care nu poate fi controlată.
    – Ai obţinut premii până în acest moment?
    – Deocamdată nu m-am concentrat pe premii. Am avut mai multe reuşite pe plan intern la fiecare companie la care am lucrat.
    – Care sunt evenimentele pentru care vrei să lucrezi?
    – Mi-ar face plăcere să lucrez în echipa de organizare a Carnavalului de la Rio. Permanent, mi-aş dori să pot organiza conferinţele ONU.
    – Au fost ocazii când ai refuzat o anumită solicitare? Care a fost motivul?
    – Nu am tendinţa să refuz oportunităţile care apar. Singura dată când am refuzat a fost pentru o poziţie ca şi coordonator de evenimente pentru o companie din Cluj. Când mi s-a oferit această şansă, nu am considerat că sunt suficient de pregătită să mă întorc în ţară. Mi-ar face plăcere să revin la un moment dat, dar simt că mai am încă lucruri de învăţat înainte să fac acest pas.
    – Ai fost la evenimente ale diferitelor etnii? Ţii cont de religia şi educaţia clientului şi îţi adaptezi munca?
    – Am lucrat la mai multe evenimente ale căror clienţi aveau anumite cerinţe sau restricţii din cauza religiei sau a tradiţiilor sociale. Întotdeauna mi s-a părut interesant să mă adaptez acestor provocări, deoarece îmi antrenează creativitatea şi mă fac să gândesc într-un mod ieşit din comun.
    – Până în acest moment, care este cea mai mare realizare a ta?
    – Nu cred că aş reuşi să aleg una anume. Mă bucur că am reuşit să realizez tot ce mi-am propus, indiferent cât de dificil a fost la momentul respectiv.
    – Unde îţi doreşti să ajungi cu munca ta?
    – Îmi doresc să reuşesc să acumulez suficientă experienţă cât să pot să mă întorc în România şi să îmi deschid un hotel care să se concentreze mai ales pe partea de conferinţe şi business.
    – Ce fotografie te reprezintă cel mai bine?
    – Aceasta este una din pozele mele preferate. A fost făcută în primul an de facultate şi îmi este extrem de dragă deoarece a fost cea mai frumoasă toamnă pe care am văzut-o până atunci. De asemenea, persoana care a făcut poza, a devenit una din prietenele mele cele mai bune, tocmai pentru că ne-am întâlnit la momentul respectiv.

    anca
    – Ce fotografie ilustrează cel mai bine munca ta?
    – Nu am o poză reprezentativă pentru munca pe care o fac.
    – Ştim că ai făcut voluntariat. Unde te-a tras inima să te implici şi de ce?
    – Mereu m-a atras voluntariatul. Am fost foarte dedicată mai ales în timpul liceului şi al facultăţii. Mereu m-am concentrat pe evenimente sau copiii. Cum nu mai am chiar atât de mult timp liber, m-am dedicat în mod deosebit proiectului Petrom “Ţara lui Andrei”. Îmi place foarte mult ideea din spatele acestui proiect şi consider că este o acţiune cu un impact imens. Este uimitor cât de mare este progresul elevilor care participă, mai ales că tabăra pentru fiecare serie durează doar o săptămână. Şi datorită faptului că nu mai locuiesc în România, în fiecare an încerc să revin ca voluntar în această tabără. Este modul meu de a da ceva înapoi. Iar dacă modul meu de a fi sau experienţele prin care am trecut eu pot influenţa sau ajuta pe careva, sunt mai mult decât fericită să le împărtăşesc şi să încercăm să creştem împreună.
    – Recomanzi voluntariatul?
    – Categoric da.
    – Care este locul din copilăria ta în care te-ai întoarce oricând?
    – Grădina Zoologică din Târgu Mureş. Este locul în care şi acum mă duc să îmi adun gândurile, să mă relaxez sau doar să îmi petrec timpul liber.
    – Ce loc sau comunitate ai vrea să dezvolţi dacă ai avea puterea financiară sau un colectiv de muncă?
    – Mi-ar plăcea să mă concentrez pe reciclare şi energie regenerabilă. Este o zonă care, mai ales la noi în ţară, nu a fost utilizată la adevăratul potenţial.
    – Ai câteva sfaturi de dat cititorilor?
    – Singurul sfat pe care îl am pentru oricine şi singurul lucru care mă ghidează în viaţă este atitudinea pozitivă. Este foarte important să menţii o atitudine pozitivă în absolut tot ce faci iar cu asta se pot muta munţii. De multe ori ceea ce gândeşti şi ceea ce transmiţi către univers se întoarce înapoi la tine. De ce să nu vrei doar bine?
    – Mulţumesc Anca pentru timpul acordat şi promitem să te urmărim cu interes. Poate construieşti un hotel lângă Grădina Zoologică din Târgu Mureş.:)

Beatrice şi fetiţa cu piciorul buclucaş

-Bună, Beatrice,am înţeles că ai un bebe special?

-Bună, am o fetiță cu picior Metatarsus Varus. Avem nevoie de masaj, kineto, ghete, orteze. Nu pot spune că este grav, mulțumesc lui Dumnezeu. Se remediază, dar în timp și cu răbdare.

 

-Nu înţeleg prea bine ce este această boala, dar o să mă informez.
-Picior metatarsus varus este pe românește laba piciorului întoarsă în interior. Așa s-a născut. Când a trebuit să meargă ne-am dat seama că e ceva în neregulă. Și de la 11 luni suntem la masaj, kineto de 2-3 ori pe săptămână.
„Metatarsus varus sau adductus este o deformaţie a piciorului des întâlnită, diagnosticată la naşterea bebeluşului şi care face ca jumătatea din faţă a labei piciorului să fie orientată spre interior (oasele se îndoaie sau se întorc spre corp). „clasificare-200x200
Pasaj şi poza sunt preluate de pe site-ul http://www.mamica.ro/metatarsus-varus/
Noi acum suntem la moderat. A fost sever până ne-am apucat de masaj și kineto. Nu a avut loc în burtă. Prea grăsuţă.

-Cât a avut la naştere?

-3350 gr și 48 cm. Problema a fost la mine. Cu o cezariană la activ uterul nu s-a întins cât trebuia. După amniocenteză în schimb, a trebuit să îmi programez fiecare zi de efort fizic. O zi călcam, spălam, mâncare etc. Două zile pauză. Dacă întindeam coarda se întărea burta și începeau contractiile. A trecut😊.

-As vrea să îmi spui dacă activitatea ta de acasă ai început-o înainte să apară bebe special.
-Nu. Am început să fac bijuterii, mărțișoare, flori din 2011. În timp ce eram în CCC cu prima fetiță.
-Ai rămas pe aceeaşi nişă sau ai schimbat după ce ai testat mai multe opţiuni?
-Am rămas pe aceeași direcție. Am adăugat în schimb alte materiale tip: fimo, fetru.
-Faci mărţişoare?
-Fac, dar nu la nivel de sute. Acum doar pentru prieteni.
-Ai pagină de facebook sau canal YouTube?
-Nu am încă pagină de Facebook și nici canal pe YouTube. Acum, de când timpul îi este alocat mai mult  recuperării celei mici, mai am timp doar noaptea câteva ore sau în week-end. Mărțișoare fac din 2011. Așa am început. Am și acum primul mărțișor, este o broșă. Un nasture cusut cu mărgele pe bază de tulle.16128593_1272150066193867_1026392534_n
 -Mie nu îmi place cusutul, mă înţep prea des 😛 .
– 🙂  pe mine mă punea bunica să cos pe etamină diverse modele pe care le împrumuta de la babele din sat. Nu îmi place să cos pentru reparat. Doar dacă fac ceva nou.
-Si eu am cusut pe etamină în clasa I, mă punea mama, mai aveam o  străbunică ce sosea feţe de masă kilometrice şi mă punea să îi bag aţa în ac. 🙁
-Cum se termină ziua pentru copii?
-Au ritual. Citit, mângâiat, pupat, etc.
-Ce drăguţ <3 .
-Ne arăţi câteva dintre  creaţiile tale?
-Sigur. Aici e un aranjament pentru învățătoarea celei mari. 16176353_1272162699525937_564741344_n
                                            Mărturii pentu botezul nepoatei mele.
16144786_1272162939525913_1481904131_n
                                            Mărțișor
16128501_1272163416192532_470882392_n
                                             Broșă pentru cumnata mea
16128935_1272163582859182_1547871227_n
                                              Coronițe de Crăciun.
16144741_1272163879525819_1266778632_n
– Eşti bună la casa omului. Faci decoraţiunile şi cadourile şi o mare reducere în buget.: P Totul este atât de colorat. Zici că le lucrează o puştoaică:).
– Anul acesta schimb prefixul pentru a patra oară😊. Am constatat că timpul trece prea repede. Eu nu am ținut cont de vârsta biologică. Am făcut ce am simțit. Cine mă cunoaște știe că nu sunt în tiparul celor de 40😀.
– De când am început acest interviu ce s-a întins pe câteva zile, am văzut că ai făcut şi pagina de Facebook 😛
– Am fost selecționată pe grupul WAHM România la albumul Mărțișoare cu dichis. Și pe repede înainte în 2 zile am făcut o pagină. Încă lucrez la ea. Mai am multe de postat. Problema e că m-a lăsat laptopul și acolo erau toate fotografiile. Are și el o vârstă.
– Păcat, resuscitează-l: D
– Azi îl duce soțul la „medic”.
– Recuperare rapidă 😀
– Mulțumim😊. Am apucat să pun doar florile. Bijuteriile doar din ce am avut în telefon.Cum spuneam şi mai sus, această mămică face lucruri colorate, dar şi economie. Dacă vă plac produsele ei, nu ezitaţi să o contactaţi pe pagina de facebook.

Acesta este interviul cu numărul 2 din seria mămici cu pitici speciali şi interviul cu numărul 4 din seria WAHM România.

Camy are un băieţel AUTIST „Povestea mea este despre Darius”

     Fiecare mămică îşi consideră puiul speciat, pentru toată viaţa ei. Ţin minte când l-am văzut pe bebe Denis la Terapie Intensivă, conectat la oxigen şi cu o măscuţă pe ochi. Toată lumea mea devenise lichidă şi nisipuri mişcătoare invizibile mă cuprinseseră. Totuşi, pentru noi, după aproape 8 luniţe, totul este recuperat şi fără sechele. Nu mai suntem consideraţi prematuri.

     Sunt alte mămici, care, deşi au copii speciali, nu au încetat să se dezvolte ca om, ca îndeletniciri, ca mame. O mămică de copil special este o super fiinţă care nu spune „NU MAI POT”. Spune :”TREBUIE”, aşa îmi pot ajuta puiul puţin câte puţin.

Continuă lectura „Camy are un băieţel AUTIST „Povestea mea este despre Darius””

Violeta şi cutiuţele personalizate

     Mai ţineţi minte cuferele bunicii? Dar cutia cu bijuterii a mamei? Frumos lucrate şi păstrate cu mare drag. În ele adunau nu numai bijuterii de valoare ci şi amintiri de o viaţă.  În interviul de azi, vă prezint o creatoare de cutiuţe personalizate.

-Bună Violeta, te rog să te prezinţi. 16111257_1338488489545220_776965887_n

 -Aceasta sunt eu, Logofătu Violeta şi am 34 de ani. Până anul trecut îmi place să spun că aveam un job de bărbat la Sc Kaufland Romania SCS, dar Dumnezeu a fost darnic cu mine şi mi-a oferit pe 20.11.2015 fiinţa care mi-a schimbat viaţa.

-Care este cea mai mare realizare a ta?

16128400_1338501856210550_405384926_n-Fetiţa este comoara sufletului meu şi după ea pagina de facebook ce se numeşte Atelierul Găbiţei. Nu vreau să îi spun atunci când va fi mare că puteam să fac atâtea dar de când a apărut ea m-am dedicat ei şi am uitat de altceva. Vreau să fie mândră de ce am realizat eu şi să ştie că ea nu a reprezentat un impediment în calea fericirii mele.

-De cât timp lucrezi de acasă?

-De puţin timp. Am început pe 01.12.2016 şi nu mă gândeam că poate să îmi placă. Înainte de asta ţipam, fumam 1 pachet de ţigări pe zi şi consumam 2 L de suc Pepsi. De când m-am apucat, nu pot să spun că am renunţat, dar pot să spun că le-am rărit.

-Să înţeleg că această activitate este şi terapeutică. Ai putea să ne povesteşti o întâmplare legată de o comandă?

– Cea mai amuzantă poveste? Ei bine, cred că este o comandă de două cutiuţe pentru două gemene. Cutiile trebuiau să fie identice. Dacă puneam o stea pe una, trebuia să fie la fel şi pe cealaltă. Fiind identice una se numeşte Eva şi cealaltă Bianca. Aici mi-a dat cu virgulă, pentru că la aspect, cutiuţele nu au mai fost identice.

– Cât timp aloci unei cutiuţe?

– Cam 2 zile. Cel mai mult am lucrat 3 zile la o cutiuţă.

– Ai studii în domeniu sau este doar pasiune?

– În pictură nu am pregătire. De meserie sunt analist teritorial. Anul trecut am terminat Masterul în Managementul Sistemelor Logistice. M-am înscris singură şi am terminat două.: P Când am terminat cursurile, născusem.

– Aş vrea să ne arăţi şi nouă câteva creaţii ale tale.

– Sigur. Vă arăt câteva poze:

Continuă lectura „Violeta şi cutiuţele personalizate”

Adina face o cărticică senzorială :)

   Câţi dintre noi mai fac „Lucru manual” acasă? Partea aceea în care tăiem, lipim, suprapunem, ne enervăm, dar continuăm? O muncă migăloasă este şi pentru cărticelele senzoriale. Eu le consider o minunăţie educaţională, colorată şi foarte atrăgătoare pentru pici.

În continuare, vă voi arăta cum creează mămica Adina prima sa cărticică senzorială, dedicată puiului ei, Eric.

Continuă lectura „Adina face o cărticică senzorială :)”

Admin, Rina şi Andreea

În ultima vreme, apar tot mai multe grupuri tematice pe Facebook. Vrei sex, găseşti. Vrei machiaj, găseşti. Vrei partide politice, găseşti. De asemenea, diete şi fete cucuiete. Ei bine, nu chiar cucuiete, ci mândreţe de femei ce au reuşit să se disciplineze în aşa fel, încât să slăbească 23 de kg. Dar să începem interviul.

– Bună Andreea. Te-am găsit pe net întâmplător. Te rog să te prezinţi şi să ne spui ce lucrezi şi cu ce îţi ocupi timpul liber.

Continuă lectura „Admin, Rina şi Andreea”

Maia, doamna elegantă de la grădi

     Cu stilul, nu te naşti. Ţi-l creezi cu timpul. Câteva cursuri te ajută, dar dacă nu ai şi o atitudine potrivită, iese un fiasco. O astfel de persoană cu stil şi atitudine, a considerat că România îi poate oferi ceea ce are nevoie. Aici a făcut liceul, s-a angajat şi şi-a făcut o minunăţie de familie. Pozele cu grădina din faţa casei sale, sunt renumite. Dar să începem interviul.

– Bună Maia, te rog să te prezinţi şi să ne spui cu ce te ocupi tu.
– Bună Georgiana, mă numesc Maia Petcu, am 41 de ani şi de profesie sunt asistent medical. Suplimentar, de 4 ani activez în Avon ca coordonator de vânzări.

Continuă lectura „Maia, doamna elegantă de la grădi”