Adio Nina

Este răcoare afară și am lăsat ușa deschisă la bucătărie. Știu că motanul este undeva acolo în curte și își dorește tare mult să intre în casă. Nu știu exact momentul când a intrat în bucătărie căci eram concentrată să pun un castron plin cu tacâmuri la locul lor.

Undeva pe la mijlocul acțiunii mă simt atacată pe la spate de niște ghiare ascuțite ce mă fac să mă ghemuiesc de durere. Imediat se desprind acele și un ghem de blană mi se așează la piept, ghemuit și cu privirea plină de groază. Se foiește în așa fel încât să fie sigur că este înconjurat de brațele mele, unde se simte protejat și în siguranță. Încerc să îl liniștesc, dar îmi dau seama că este conștient de ceea ce a pățit Nina și mai mult ca sigur a și văzut-o… Continuă lectura „Adio Nina”

Ce cadouri ne-romantice mai oferim de Dragobete?

     Ce au în comun irigator bucal Panasonic, aparat de legat viţa de vie, centură de slăbit plus chilot modelator (BONUS!!!) şi cameră auto k 6000? În prima fază nimic, dar dacă vei citi până la capăt acest articol îţi vei face o vagă impresie.

INTRODUCERE:

     Numai azi nu este 24 februarie când tre’ să sărbătorim Dragobetele. Acum ie musai să fi în trend cu sărbătorile, fie ele şi importate. Dacă în anii adolescenţei eram invadaţi de roşu, inimioare, ursuleţi şi trandafiri, acum dacă nu ţi cont de recomandările bandurilor eşti un mare tâmpit şi inadaptat. Continuă lectura „Ce cadouri ne-romantice mai oferim de Dragobete?”

Caragiale Express, sau cum am criticat eu o piesă de teatru catalogată ca fiind pentru copii

     Aseară (5.10.18) am primit de la Cristina Andreea Călin prima mea invitaţie la o piese de teatru. În primă fază, am fost tentată să refuz. Copii mici, vârsta recomandată pentru vizionare şi ora mesei au fost motivele mele.

Îmi sun soţul să îl întreb ce părere are, iar el mă încurajează să accept. Probabil în dorinţa de a merge şi el la teatru. Transmit Cristinei acceptul nostru şi încep să îmi fac scenarii despre cum Alin al meu se sperie de personajele costumate în Bubico şi Madam X cu părul vâlvoi, sau cum Denis va întreba din 5 în 5 secunde ”Mami țe e aia?” Continuă lectura „Caragiale Express, sau cum am criticat eu o piesă de teatru catalogată ca fiind pentru copii”

Vai de Marina (Română) noastră

Vai de Marina (Română) noastră

     Tocmai ce am venit ieri de la mare. Pe drumul de întoarcere ne uitam în portul marinei militare şi am văzut numai două nave. Repet DOUĂ nave. Nu ştiu câte are în total Marina Română, câte sunt plecate „în exerciţiu” sau câte sunt pe linia de reparat.

     Astăzi, nu ştiu cum mi s-a oprit privirea la un clip pe Facebook. Numele părea interesant. Site-ul m-a nedumerit puţin, căci părea o denumire în engleză. Sanchi, sună mai bengos „navy” decât „marină”… Am urmărit cu atenţie cele trei minute în care unii cred că au făcut o prezentare modernă a Marinei Române. Vă las şi vouă link-ul cu pricina.

Continuă lectura „Vai de Marina (Română) noastră”

Parcurile capitalei-dezordine/dezinteres parental si nesimțire de adult

     Cred că iar a dat sensibilitatea în mine. Peste tot văd numai „dezordine”. Dar să vă spun despre ce este vorba.
Deşi parcurile sunt la ceva distanţă de noi, încercăm să mergem cât de des posibil. Parcul Lumea Copiilor este cel care ne mulţumeşte pe deplin până acum. Însă, constat că şi acolo sunt „cazuri particulare”.

Tatăl numărul 1

     Copilul care m-a întrebat din senin la groapa de nisip „Ce este iubirea?” m-a surprins. Continuă lectura „Parcurile capitalei-dezordine/dezinteres parental si nesimțire de adult”

De ce copiii ironizează alţi copii?!

     Zilele trecute am scris un text despre cum văd eu că se trăieşte azi adolescenţa. Am scris acest articol mai mult pentru mine, ca o revoltă personală, dar se pare că au rezonat mai mulţi cititori cu el.

     Două telefoane primite unul după altul şi conversaţii de minim 10 minute strict pe tema articolului, m-au pus pe gânduri. Mi se cerea în mod special o continuare. O prezentare a altor pierderi în adolescenţa de azi. Continuă lectura „De ce copiii ironizează alţi copii?!”

Adolescența de azi a ajuns o ironie

     Zilele trecute mă întorceam din oraş cu autobuzul. În staţie soseşte şi un puşti pe la vreo 15 ani… cred. Era cu căştile în urechi şi telefonul în mână la care butona de zor. Se opreşte în dreptul meu şi întreabă pe domnul de lângă mine dacă în zonă se găseşte un Mall la 2-3 staţii distanţă. Bărbatul răspunde evaziv, cum că el crede că da. Tânărul vizibil iritat ridică tonul şi spune că el are nevoie să ştie sigur, nu presupuneri. Între timp soseşte un autobuz în staţie şi întreabă dacă este bun pentru direcţia Mall. Bărbatul răspunde că da, este bun, deşi ştiu sigur că îşi dăduse seama de răspunsul greşit. Puştiul se urcă grăbit în autobuz şi pleacă. Continuă lectura „Adolescența de azi a ajuns o ironie”

Am fost o femeie abuzată

23715182_10155869600362156_1142820675_o.jpg

     Am fost o femeie abuzată. Am fost o copilă greu încercată. Povestea mea a început odată cu îmbolnăvirea mame. Aveam 16 ani şi începeam să simt greutăţile vieţii de adult. Atunci, am început o relaţie ce a fost puţin spus toxică… 🙁 Continuă lectura „Am fost o femeie abuzată”

Este societatea pregătită pentru gemeni/tripleti?

     Familia este „celula” societăţii, sau cel puţin asta spune societatea. Scopul familiei este să facă şi să crească copii. 1, 2 sau câţi face fiecare. Dacă aceşti copii vin pe rând, la distanţă de 1-2 ani sau mai mulţi, societatea îţi permite să te mişti, să mergi în spitale, să te plimbi pe trotuare sau să mergi în restaurante.

     Dar ce faci când, tuamne-tuamne, Alah, Yehova sau Guru Ochi Blânzi îţi trimite gemeni sau tripleţi?! Tu, ca familie unită, faci pe naiba în 4 să iei vitamine, să faci ecografii şi analize, să ajungă sarcina la un termen cât mai avansat. Continuă lectura „Este societatea pregătită pentru gemeni/tripleti?”

Urăsc persoanele care fac rău doar PENTRU CĂ POT

     Poate am devenit eu prea sensibilă. Poate rărirea contactului cu lumea exterioară m-a făcut să mă „dezobişnuiesc” de comportamentul cretinoid al oamenilor din jurul meu. Sau poate îmi doresc o lumea „prea” ideală pentru copiii mei şi încep să sancţionez fiecare „abatere” a celor ce fac rău doar pentru că pot.

     Voi enumera o serie de întâmplări sau vorbe aruncare aiurea în ultimele luni. Voi folosi des cuvântul „URĂSC” pentru că acesta este sentimentul care mă inundă în fiecare celulă prea trează din corpul meu. Continuă lectura „Urăsc persoanele care fac rău doar PENTRU CĂ POT”