Căsătorie de plăcere-recenzie

Casatorie de placereCartea „Căsătorie de plăcere” am văzut-o prima dată la un blogger din Republica Moldova. Nici nu ştiam dacă este apărută în România, dar mi-am dorit-o foarte mult mai ales datorită numelui. Am crezut că acel titlu rezumă povestea din carte.

Mi-am dorit această carte drept cadou de Paşte şi i-am lăsat soţului mesaj cu poza cărţii, drept urmare, nu am căutat nici o informaţie despre conţinut. Mă aşteptam ca Iepuraşul să ţopăie la uşa mea în dimineaţa de Paşte şi să îmi ofere acesta carte în dar. În realitate, predarea cadoului s-a făcut în alte condiţii. Cu siguranţă populaţia lumii s-a mărit alt fel nu înţeleg cum de iepuraşul meu a ajuns în aceeaşi zi cu solicitarea făcută. A nu se înţelege că îi reclam bietului Iepuraş calităţile livrării.

     Odată primită cartea, adică pe 2 aprilie, am şi început să citesc din ea. Începutul cărţii dă impresia de povestire în ramă, dar cu elemente foarte puţin atrăgătoare. Cuvinte precum ciumă, moarte şi frică nu sunt foarte iubite…

     Trecând de începutul neinteresant, ajungem la singura parte educativă din carte: religia musulmană permite „căsătoria de plăcere”, numită şi „Mut’a” Aceasta este permisă în general bărbaţilor plecaţi pentru o perioadă îndelungată la muncă pentru a nu păcătui sau pentru a nu defăima o femeie. Această căsătorie este încheiată pe o perioadă limitată şi are aceeaşi valoare ca cea tradiţională. Femeia este ocrotită, întreţinută financiar şi respectată. În această căsătorie nu contează religia femeii.

     Revenind la poveste, cartea prezintă firul celor două căsnicii ale lui Amir, cea tradiţională şi cea de plăcere (care vă devenii şi ea oficială după mai mulţi ani).

     În carte se vorbeşte mult despre gura lumii. Se dă o foarte mare importanţă aspectului pielii, cei negrii fiind consideraţi aproape animale. Diferenţele între negri şi albi, între fassi şi restul populaţiilor, între Fes şi restul teritoriilor, între copiii din căsnicii diferite erau enorme.

Casatorie de placere     Cartea nu are acţiune, ba chiar este deprimantă. Numai partea în care povesteşte relaţia cu Nabu pare mai modernă prin prisma faptului că tânăra femeie era liberă şi în gânduri şi în fapte, iar viaţa lor sexuală a fost plină de artificii.

     Întâmplările din carte sunt mai mult tensionate, identitatea personală, apartenenţa la familie, la o societatea sau chiar la o ţară sunt tulburătoare.

     Ţara, sau mai bine spus ţările în care se desfăşoară povestea cărţii sunt de o incultură crasă. Cel puţin asta lasă să se înţeleagă autorul. Întâmplări precum naşterea unor gemeni diferiţi (unul alb şi unul negru), educaţia unei femei tinere, libertatea sexuală a femeii sau curiozitatea, nu sunt acceptate în societate. Nebunul, adică copilul Karim este privit şi primit mai bine peste tot decât un negru în societate, sau un om cu principii.

     Cartea are un traseu din ce în ce mai deprimant. Moartea personajelor nu face decât să arate tăria femeii Nabu, cea plecată din ţara ei şi „măritată de plăcere”.

     Cu alte cuvinte, eu am înţeles din această carte ca o căsătorie Mut’a (de plăcere) devine cu timpul una „normală”, în care greutăţile, societatea şi banul influenţează parcursul.

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul Libris.ro .

 

Lasă un răspuns