Uneori o copertă nu transformă un text într-o carte
Salutare 2022, salutare cititor,
Astăzi scriu despre o oftică. Hai să vezi… 🙂
Un text chiar dacă este printat și adunat într-un ambalaj de tip copertă și cotor nu înseamnă că este transformat într-o carte.
Am spus și o repet de câte ori am ocazia: Nu citesc autori români pentru că nu rezonez cu ei. Mai ales ce este în trend acum. Cumva ce este mult, este în realitate Prea mult.
Aici mă refer și la Corina Ozon și la incidentul cu transportul pentru ultimul volum din seria Amanții. S-a dus naibii și bucuria cărții cu autograf…
Nu pot să cred că un scriitor consacrat și-a expediat singură cărțile și a durut-o la bască de taxa de transport care era aproape cât cartea ei la preț.
Ar fi bine ca doamna Ozon să ia exemplul meșteșugarilor ce caută cel mai bun preț pentru livrări. De exemplu www.colete-online.ro
Trecând peste acest incident revin la textul adunat între coperțile cu numele „Călătorie în… pandemie prin AFRICA* Libreville, Accra, Abidjan, Dakar, Bamako”
Autorul textului este DORU CIUCESCU. Am „citit” (dacă se poate spunea asta…) numai textul menționat mai sus, dar am înțeles că autorul are 15 astfel de texte de călătorie și un total de 36 de texte tipărite.
Autorul are în portofoliu cărțile de călătorie, romane, versuri și alte tipuri de texte publicate. Cartea „Călătorie în… pandemie prin AFRICA* Libreville, Accra, Abidjan, Dakar, Bamako” cred că este ultima tipărită din seria celor de călătorie.
Dacă și restul cărților de călătorie sunt ca și aceasta, mai bine nu mai citesc nimic.
Personal am crezut că textul găsit în cartea „Călătorie în… pandemie prin AFRICA* Libreville, Accra, Abidjan, Dakar, Bamako” este real. Mă așteptam la relatări despre peisaje, cazări, mâncare, obiective turistice, incidente, etc. Dar, în realitate este un raport de călătorie, cu personaje fictive, create în mod special să aibă legătură cu limba română și cu istoria țării în care merge în vizită.
Supărător pentru mine mai este și partea în care repetă enervat numele interlocutorilor, iar aici mă refer la întregul nume, care, culmea, cam de fiecare dată are legătură președintele/regele țării sau cu o personalitate care a încercat să dea o lovitură de stat.
Cândva demult, prin facultate, ascultam sâmbăta piese de teatru pe telefon în timp ce făceam curățenie în casă. Atunci am auzit prima data și piese rusesști unde se repetau la fiecare adresare numele întreg al interlocutorului.
Un alt aspect dubios al textului era faptul că fiecare personaj era cu „istoria în gură”. Toți știau despre soțiile, copiii, religia, averea președintelui/regelui/persoanei publice din țara respectivă despre care se aducea vorba.
Un mare semn de întrebare mi s-a ridicat când autorul călător a avut în 3 curse aeriene consecutive același „coleg” de scaun, curse aeriene pe direcții diferite.
Tocmai când a numit personajul COVIDIU PANDEMINOIU mi-am dat seama că acest text este fictiv, enervant de fictiv și nici măcar nu este un roman fantastic. Efectiv nu are acțiune, ci numai o înșiruire de activități.
Ulterior am citit la final de carte (final făcut expres pentru a umble numărul de pagini pentru print) că are în total peste 270 de personaje de ficțiune, pe care are grijă să le enumere grupat per fiecare carte a lui.
Un alt aspect enervat al textului este expresia: „aici s-a terminat conversația interesantă cu…”, ca și când chiar a fost interesant ceea ce au vorbit.
Cum textul este scris la început de pandemie, autorul își arată nonșalant scepticismul legat de COVID și măsurile de precauție. Numește pistolari, mascați și în alte feluri pe cei desemnați a lua în primire călătorii din cursele aeriene.
Compară ironic diferite companii aeriene ca să încheie apoteotic cartea „Călătorie în… pandemie prin AFRICA* Libreville, Accra, Abidjan, Dakar, Bamako” cu formularele:
Aviz epidemiologic
Declarație
Chestionar de evaluare și localizare pe teritoriul României
Declarație pe proprie răspundere.
O fi stimabilul DORU CIUCESCU membru al Uniunii Scriitorilor din România, dar pe mine nu m-a câștigat de cititor. Însă, promit să păstrez cartea pentru soț. Tot îmi cere când face grătar ceva hârtie…
