Interviu cu doamna “Meşterescu”

– Bună ziua dragilor, astăzi vă prezentăm rezultatele muncii unei femei remarcabile. Noi am botezat-o “Doamna Meşterescu”. Bună ziua doamnă, vă rog să vă prezentaţi pentru telespectatorii noştrii.
– Bună ziua, numele meu este Andra Gabor şi sunt în primul rând mămică de Matei şi de Luca.
– Frumos spus doamnă “în primul rând”.
– Da, mereu m-am gândit la ei şi la starea lor de bine. Pentru ei am muncit din greu, am învăţat, am greşit şi am reparat.
– Vă rog să ne povestiţi cum a început povestea “Atelierului cu resturi”. Continuă lectura „Interviu cu doamna “Meşterescu””

Arhitectul este obstreticianul căminului

– Bună Google.
– Aoleo, ce s-a mai întâmplat la şcoală mamă? Spun eu deja pregătită de o conversaţie luuuungă.
– A venit azi un profesor nou şi îi tot dădea într-una cu scoaterea din zona de confort. A spus că vrea să facem ceva ce în mod normal nu am fi făcut. A împărţit teme tehnice în dreapta şi în stânga. Avocatul de drept civil, mecanic auto sau programator BIOS păreau cele mai interesante.
– Şi ţie ce ţi-a dat mamă?
– Să prezint rolul și importanța unei echipe experimentate de arhitecți proiectanți pentru reușita unei construcții.
– Şi care este problema? Nu ştii ce este un arhitect?
– Ba da, cel care desenează case şi clădiri. Continuă lectura „Arhitectul este obstreticianul căminului”

Iubita mea, meriţi un curcubeu de flori

     Mă uit la tine şi… nu îndrăznesc să te ating. Te văd epuizată, fericită şi… mamă. Tocmai mi-ai dăruit 2 copii sănătoşi ce îşi fac simţită prezenţa prin ţipete puternice. Sigur au tonalitatea ta. Mă şi văd strigat peste vreo 2 ani din toate colţurile case numai „tati-tati”.

25348304_1822925754403908_3447373509874050407_n.jpg

 

     Afară este început de primăvară. Un martie timid a scos capul de dimineaţă, când tu erai în toiul durerilor. O asistentă chiar mi-a dăruit un bucheţel de ghiocei. Eram atât de dezorientat încât nu ştiam dacă sunt pentru tine sau pentru mine. Dar ea mi-a zâmbit şi mi-a spus că oricine merită o floare, mai ales ghiocei. Continuă lectura „Iubita mea, meriţi un curcubeu de flori”

Ce pastă de dinți și periuțe am folosit noi și copiii

     Sincer, nu am căutat mult. Pur şi simplu s-a ivit ocazia. Mai aveam una acasă de la firma C, dar parcă nu îndrăzneam să o folosim. Ce-i drept, aveam numai o periuţă de dinţi pentru copii în casă 😀

brushing-teeth-787630_640
sursa pixabay.com

     Când am vorbit cu Victor, eram puţin sceptică în privinţa folosirii periuţei şi a pastei de dinţi pentru copii. Nu pentru că nu aş vrea, ci îmi ştiu odraslele prea bine. Nu ştiam ce i-ar fi încântat mai tare, rosul periuţei de dinţi sau molfăitul pastei. Să încerc să îi spăl eu pe dinţi… m-am lăsat de mult, când bebe Denis m-a muşcat atât de tare de deget încât am zis că mi l-a retezat.    Continuă lectura „Ce pastă de dinți și periuțe am folosit noi și copiii”

Cum mi-am anunțat copiii din tabără că voi devenii mămică

sarah richter
sursa- sarah richter -pixabay.com

   Zilele trecute am văzut pe Facebook cum o fetiţă “a mea” anunţa că este însărcinată. Felicitările curg, uimirea mea creşte şi odată cu ea aduce nostalgie. Specific că fetiţa este majoră şi nu este de moravuri. Dar a rămas unul din copiii mei de suflet, copil cu bursă şi un chef nebun de viaţă.

 

     Am cunoscut-o pe Cris în tabără, unde i-am fost ajutor, omul care i-a răspuns la “de ce-uri” şi responsabilă cu ideile. Ea, fetiţa frumoasă care absorbea informaţia cu viteza luminii.

     Au trecut ani. Vreo 3 la rând şi ea este prima care anunţă cât de mult a crescut şi că a decis că este timpul să îşi întemeieze o familie. Mă năpădesc amintiri şi puţină invidie. Mai vreau odată să trec prin bucuria de a anunţa pe cei dragi că voi abia un copil (deşi la mine au fost 2, dar na… nu ne punem cu natura 😛 )

     Provocată de momondo, dar şi sentimentele mele faţă de Cris, am decis să vă povestesc vizita făcută “copiilor mei” în Ploieşti, ca să îi anunţ că voi devenii mămică.
Totul a început cu aproape o săptămână în avans. Ştiam că marea majoritate nu sunt din oraş şi sunt nevoiţi să facă drumul cu rata. Am ţinut legătura pe Facebook şi am încercat să găsesc o zi şi un interval convenabil pentru toţi. Aşa am decis să ne vedem pe timpul dintre două rate, cea care vine la Ploieşti din împrejurimi şi cea care pleacă retur. Mulţi doreau să vină, dar din diverse motive au ajuns numai câţiva dintre ei.

     Între timp, în pieptul meu creştea o mică bombiţă de sentimente. Pe cât creştea, pe atât de mult mă încălzea la propriu. Sarcina era mică iar pe bebei încă nu îi simţeam cum se mişcă, dar bombiţa mea era plimbătoare. Între gât şi stomac se plimba de 20 de ori pe zi. Puţine persoane ştiau de sarcina mea, iar faptul că ei, “copiii mei” din tabără vor afla printre primii, mă umplea de bucurie.

     Ziua când am plecat din Voluntari în Ploieşti, era mohorâtă, întunecoasă şi mai că îmi părea rău că plec la drum. Nu ştiam dacă vremea îi va opri pe copii să vină la întâlnire sau nu. O stare de suspans/tensiune se instalează în sufletul meu iar mâna mea căuta mâna iubitului. Furia roşie, un VW deprimat de atâta folosire, funcţionează destul de bine. Mai pierdea el frecvenţa pe câmpuri, dar am pus asta pe seama zonelor neacoperite de postul radiofonic ascultat de noi.

     Deşi am rău de maşină, am încercat să trec cu vederea stările. La un moment dat, peisajul părea că se repetă. Devenise monoton şi începuse şi ploaia. Bombiţa mea dădea semnale alarmante pentru că trăiam o senzaţie de timp oprit în loc.

     Într-un final, ajungem în Ploieşti dar suntem primii care ajungem, aşa că încep să mă plimb pe străduţe deşi burniţa. Prietenul mă tot apostrofa să stăm în maşină să nu cumva să răcesc. Dar cum naiba să răcesc când eu am propriul reactor sentimental ce şade bine înfipt în pieptul meu şi radiază iubire şi fericire până în vârful picioarelor?! Sunt sigură că scoteam şi aburi de la atâta căldură 😛

     Găsim un mic părculeţ şi încercăm să ne adăpostim într-un foişor. Curând sună telefonul şi primii copii îşi anunţă sosirea. Bombiţa mea începe să fiarbă precum un Vulcan pe cale să erupă. Ne-am dat ca punct de reper Mc-ul mic. Cică ar mai fi unul mai mare.

     Ajung în faţa clădirii şi 3 omuleţi înfofoliţi sar pe mine să mă îmbrăţişeze. Începe seria de pupături, glasuri vesele şi reproşul angajaţilor de la Mc cum că am blocat intrarea. Decidem să intrăm şi să-i aşteptăm acolo pe băieţi.
momondo poza ploiesti     Bucuria mea era fără margini. 3 din “fetele mele” erau aici lângă mine, iar 2 băieţi urmau să ajungă. Nu îmi venea să cred că o mână de copii, cunoscuţi cu 3 luni înainte, au făcut câţiva zeci de kilometrii să mă vadă pe mine, un voluntar din Tabăra Meseriaşilor, Proiect pilot al Ţării lui Andrei.

     Curând au sotit şi băieţii mei. A urmat altă serie de pupauri şi îmbrăţişări. Ce a fost şi mai interesant a fost faptul că nu toţi aceşti copii au fost în grupa supravegheată de mine în tabără. Acolo, adică în tabără, am fost împărţiţi în 3 grupe, pentru o mai bună coordonare. Dar copiii, fiind colegi de clasă sau de liceu, uneori nu au respectat grupele şi au “migrat” acolo unde aveau mai mulţi prieteni. În acest fel, nu mai aveam de supravegheat 30 de copii, ci undeva la 40.

    Îmi scutur capul plin de amintiri frumoase din tabără şi mă uit la ei. Maturitatea răsare firav la ei prin mici muguri, pe ici pe colo. Îi aud cum îşi doresc să se angajeze sau să continue studiile după terminarea liceului. Ascult cu calm planurile bursierilor pentru anul viitor. Pentru cine nu ştie, în tabără, 3 dintre “copilaşii” meu au demonstrat că sunt cei mai buni din acea serie şi au primit o bursă în valoare de 500 de lei pe o perioadă de un an.

     Aştept să se calmeze spiritele şi încerc să formulez în capul meu ideile prin care le voi spune că urmează să devin mamă. Ei parcă percep ceva la nivel senzorial şi o linişte ca la clasă se aşterne iar toţi ochii sunt îndreptaţi către mine. Inclusiv ai fratelui mai mare ce şi-a însoţit sora la întâlnirea cu mine.

    Puţin panicată, nu reuşeam să formulez ideea, dar printre bâlbe şi bombiţa ce stă să explodeze în gât şi îmi blochează laringele, am zis ceva, nu ştiu sigur ce, dar efectul a fost o îmbrăţişare de grup în secunda 2.

    Mă simţeam ca Vulcanul Etna, erupeam din piept o bucurie şi energie de nedescris. Copiii mei, au aflat că voi devenii mămică de GEMENI. Imediat au început să îmi povestească de nepoţi, fraţi sau copiii din vecini, la a căror creştere au dat şi ei o mână de ajutor. Nu ai cum să nu îi iubeşti pe aceşti copii. “Copiii mei” sunt aceştia şi vor rămâne mereu, chiar dacă Cris a decis că este timpul să îşi întemeieze o familie. Cu siguranţă vor urma şi alte fete şi băieţi, şi toţi vom fi prinşi în vârtejul vieţii. Dar eu tot vreau ca “copiii mei” să se întâlnească cu copilaşii mei. Unii au în jur de 20 de ani, alţi numai 1 an şi 9 luni.

momondo #CalatoriideneuitatDacă şi tu vrei să dai valoare amintirilor tale, poţi să laşi un comentariu la acest text cu cea mai frumoasă amintire din #calatoriideneuitat. Povesteşte în câteva rânduri, dar nu neapărat 2-3-5, ce anume a făcut să crească o bombiţă de sentimente în tine şi cum a fost momentul când ai erupt bunătate şi fericire. Pentru această provocare, Momondo pune la bătaie câteva premii. PREMIUL pentru “Cea mai frumoasă amintire din comentarii”: un city-break de 500 euro sau unul dintre cele 5 vouchere de călătorie în valoare de 50 euro.

Premiile pot fi revendicate în termen de trei luni calendaristice de la încheierea competiției, perioada de călătorie fiind la alegerea câștigătorilor.

Pentru cine nu ştie, momondo este un motor de căutare gratuit ce compară milioane de tarife pentru bilete de avion, hoteluri și închirieri auto la nivel global. De ce fac ei acest lucru? Pentru că ei cred că toți oamenii ar trebui să poată călători şi cunoaște alți oameni, să descopere culturi și religii noi.

Aştept cu mare nerăbdare să vă citesc poveştile şi amintirile.

 

Acest text este proba 2 din Spring SuperBlog 2018

Cum îți pregătești un sejur în 5 ore

     Dragilor, vă scriu aceste rânduri cu o oră înainte să plec în cele 3 circuite Christian Tour. De ce 3? O să încerc să vă povestesc pe scurt, deşi ştiu că nu sunt în stare 😛

     Iubitul meu nu se dezvaţă de vechile obiceiuri. Şi în 2018 face totul pe ultima sută de metrii. Azi vine în bucătărie lângă mine şi începe cu un glas mieros.

– Iubi, ştiu că îţi plac surprizele, dar cea pe care vreau să ţi-o dăruiesc azi are legătură cu 8 Martie. Dacă vrei să fi în Iordania pe 8 Martie, trebuie să ne facem bagajele în maxim 5 ore, apoi să ne prezentăm la Aeroportul Otopeni. Apropo, primeşti cadou 3 circuite Christian TourApoi îmi zâmbeşte cu acei ochi verzi de un verde smarald. Continuă lectura „Cum îți pregătești un sejur în 5 ore”

6 posibile cadouri pentru o mămică de gemeni

      O femeie însărcinată este mai sentimentală, emotivă şi mai mereu plângăcioasă. Dacă este şi o viitoare mămica de gemeni, totul este la puterea a doua. De acum, totul începe cu PRIMUL. Primul plâns, primul strâns la piept, primul drum spre casă, primul dinte, primul cuvânt, etc… Dar când te vezi cu 2 copilaşi în braţe, totul este alarmant. Întrebări de genul oare pot să…, oare am greşit… oare îl doare… oare o să pot să îi iubesc la fel… vor alerga ameninţător prin capul proaspetei mămici. De nu are o sarcină uşoară, cu greu se poate bucura de cele două vlăstare ce cresc şi se dezvoltă în pântecul său. Continuă lectura „6 posibile cadouri pentru o mămică de gemeni”

Cum să îţi impresionezi colegii dacă eşti nou venit în firmă

Text by Ammina

Te-ai angajat de curând şi îţi doreşti să te integrezi cât mai repede în noul colectiv? Vrei să începi cu dreptul şi să îţi impresionezi toţi colegii încă din primele săptămâni? Ei bine, există o mulţime de modalităţi prin care poţi realiza ceea ce ţi-ai propus. Tot ce trebuie să faci este să citeşti, în continuare, acest articol şi să descoperi ce trebuie să faci pentru a-ţi impresiona colegii, dar şi superiorii de la noul loc de muncă. Continuă lectura „Cum să îţi impresionezi colegii dacă eşti nou venit în firmă”

Alte 10 intruchipari ale ghiocelului

     Dacă în articolul trecut am prezentat 10 tipuri de ghiocei în hande-made, în acest articol continui cu încă 10. Adică 10 mame îşi etalează talentul în bricolat, pigulit şi realizare de ceva frumos şi demn de admirat. Nu ştiu cât timp alocă fiecare activităţii sale, dar rezultatele sunt cele de mai jos. Vă invit să le cunoaşteţi şi neapărat să le vizitaţi paginile unde îşi expun produsele. Continuă lectura „Alte 10 intruchipari ale ghiocelului”

Vine vine Spring-mavara

Iar vine. Nu ma lasa in pace. Desi acum este mai mica… nu ma cred in stare sa o termin. De fapt… nici sa o incep. Am altele pe cap. Duminica am targ si inca sunt destul de dezordonata. Am multe cutii impachetate si altele ce isi asteapta radul. Dar EA… nu ma lasa. Si trage si pe altii dupa ea. Multi vechi. Inca nu se anunta nici un boboc. Probabil asteapta toamna sa li se acopere coada cu toate tuleiele intre timp.
Si EA are iz de mare si anul acesta. Nici anul trecut nu am indraznit sa o duc pe toata. Am selectat pe ici si colo ceva lejer. Anul acesta, 2,1 sponsori sunt noi pentru mine. De ce spun virgula 1? pentru ca nici anul trecut nu m-am stresat sa scriu despre Aurora. Cum care Aurora? Hotel Aurora din statiunea Mamaia. Hotel de 2 stere cu vechime in istoricul celor ce isi luau bilete prin sindicatul Telecomunicatiilor, asa cum facea si mama mea.
Amintiri cu pete de rugina pe prosoape si apa picurand in baie…
Anintiri cu cartele valorice, pe care erau trecute cifre si folosite pe post de bani. Numai mama putea sa faca un calcul draconic sa ne incadram in acei „bani”, dar la plecare mai scotea din portofelul magic 3-5 cartoane de care de fericea la tara cu un salam intreg si ceva suc pe tren.

In aceasta editie imi propun un personaj ce il voi trece dintr-o proba in alta. Ma refer strict la cele la care voi participa. Acum nu stiu daca Murdarel, Tipatel sau Pupacel vor vrea musai in una sau in toate probele. Cert este ca acest text il voi lasa asa, fara diacritice, fara corectura si fara chef, dar din nechef de ceva, tocmai imi anunt participarea la  Spring SuperBlog 2018.

Hai cu vara, caci iarna nu am avut si iar ma oftic ca a dat cu zapada tocmai cand plecam in decembrie de la munte…

poza.jpg