Am fost produs, acum sunt producator

     Cândva demult, în altă guvernare, am fost un gând. Apoi, ai mei părinţi au sădit acea sămânţă preţioasă. La puţin timp, m-au văzut în toată splendoarea mea de dimensiunile unui NASTURE, încadrat într-un CHENAR. Mama a avut grijă de mine şi m-a dospit bine şi m-a copt precum o PASCĂ. Când am scos capul în lume, tata avea nasul UMEZIT, iar mama primise o EŞARFĂ. În a treia SUBSEARĂ a existenţei mele, am ajuns acasă. Nu aveam LEAGĂN sau MUŞCATĂ în cameră, dar mirosea a DROB iar unele rude putem să jur că au făcut şcoala de CLOVNI. Îşi făcuseră toţi o ÎNCONDEIERE „interesantă” a feţei de îţi venea A ETIRA vopseaua până la urechi.

     Cu toate acestea, am fost un produs reuşit, până la un moment dat, când mama s-a îmbolnăvit şi tata „a plecat” la scurt timp. Apoi, Dumnezeu cu mila. Am început să îmi testez cunoştinţele acumulate şi să aleg ce este mai practic pentru mine în viaţă. Am fost după cum ar spune unii, un produs rău. Îmi vedeau numai defectele. Probabil au dat mare importanţă anului de fabricaţie 1986. Dar să fim serioşi, omul-produs, învaţă din greşeli, o ştiu pe pielea mea MUŞCATĂ. Nu am avut doar o SUBSEARĂ în care mă chinuiam să toc o ceapă şi ochiul UMEZIT îmi spunea mereu să nu mă mai gândesc la DROB-ul de sare. Îmi venea mereu în minte o înjurătură în care îi trimiteam pe toţi să PASCĂ, nu să facă precum nişte CLOVNI.

     Am mai avut momente când mă simţeam un NASTURE, iar unii mi-au spus că A ETIRA inevitabilul nu este o soluţie de pus în CHENAR. Mi-am luat o EŞARFĂ şi am căutat cel mai apropiat „LEAGĂN”. Acea mişcare nu a fost cea mai bună ÎNCONDEIERE din viaţa mea. Cu toate acestea, am descoperit ce îmi place şi ce ştiu să fac.

     Acum, vreau să cred că „am dospit” din mine însămi. Am creat două bloguri, înainte de a crea ai mei copii-produs. Primul blog, ce l-am făcut din răzvrătire, are legătură cu momentele acelea când femeia stinge lumina de jenă şi se „iubeşte” cu soţul când şi de câte ori doreşte acesta. Mai nene, iubirea ar trebui să fie cu Tulips & Sparkles, ca o Armonie acvatică. Dar bărbaţii văd mai mereu femeia după căsătorie ca O Pisică Neagră, ce are SexulSlab şi îi lipseşte Sweet&Salty.

     Acest blog a atras atenţia şi a apărut într-o emisiune la Tv (la minutul 46 apar şi eu 😛 , răcită cobză şi luată pe nepregătite). Deasemenea am participat şi la un concurs al unei edituri importante, care a ales să îmi publice un text în ziarul lor aniversar.

     A fost o promovare interesantă, care mi-a demonstrat că am pentru ce să îmi dezvolt produsul meu.

     Un alt produs al meu, este blogul ce mi-a devenit „teren de joacă”. Locul unde învăţ, mă supăr, testez, critic, apreciez şi recomand filme, mâncare, servicii şi produse. Vreau să cred că nu este plin de Nimicuri fantezii. Este produsul meu, pe care „îl frământ” constant. Recent, datorită informaţiilor unui PARTENER SUPERBLOG l-am mutat în casă nouă. Acum se numeşte ordinesaudezordine.com. „Ambalajul” său, încă suferă transformări şi mă lasă uneori cu obrazul UMEZIT de oftică. ÎNCONDEIEREA lui, este totuşi o treabă serioasă, putând fi considerat PARTENER MEDIA. Am reuşit să îi fac şi materiale de promovare:)

Această prezentare necesită JavaScript.

     Acum, când nu mai sunt doar „produsul” mamei şi al tatălui, vreau să cred că încep să realizez ceva util. Informaţiile şi mesajele pe care le transmit, au „ambalajul” unui articol pe bloguri. Deasemenea, vreau să cred în actualitatea informaţiilor transmise şi utilizarea lor pe o perioadă rezonabilă, în aşa fel încât randamentul să fie maxim. Produsele mele, nu au preţ. Nu aş putea să pun o valoare fixă unui articol scris cu sufletul.

     Însă, când apar parteneriate, cu termene şi condiţii, cuvinte numărate şi poze înserate, preţul corect, este cel din acte.

     Ca metodă de promovare, folosim şi concursurile din dotare: SuperBlog şi încă vreo două. Apoi scriem ca la lucrare, cu subiect şi cu răbdare.

     Acum om adult ajuns, am trecut eu binişor, din produs în producător. Am produs eu două bloguri, ce îmi cresc ca două ploduri. Şi cu ai mei doi copii, fac cam 4 bucurii.

     Am greşit şi voi mai greşi. Dar învăţ şi mă dezvăţ de problemele create în trecut cu al meu „i”.

      Dragul meu cititor, dacă tu îmi găseşti oare un defect căpătat de-a lungul perioadei de funcţionare, te rog neîncetat să nu faci rabat. Pune mâna şi îmi scrie şi p-un colţ de hârtie ce-am greşit sau am etirat, dacă o mână am muşcat, dacă am făcut pe clovnul, sau am aruncat cu drobul.

Nota de subsol

Acest text a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017.

Fotografiile folosite sunt din arhiva personala.

Le multumesc bloggerilor parteneri :Tulips & Sparkles, Armonie acvatică, O Pisică Neagră, SexulSlab si Sweet&Salty…